Acum vreo citva ani niste oameni cu mult bun simt si spirit civic se opuneau proiectului criminal de exploatare miniera a aurului initiat de canadienii de la Gabriel Resources(actionar majoritar al Rosia Montana Gold Corporation) .De fapt Asociatia Alburnus Maior fiinteaza inca din anul 2000,militind activ pentru stoparea acestui proiect cu un imens potential efect destructiv asupra zonei Rosia Montana si beneficiind de sustinerea Green Peace si a altor ONG-uri.
Pentru ca nu am reusit sa ajung la precedentele editii ale Fin Fest-ului,denumire ce reunea o serie de manifestari eco-socio-culturale,si am regretat nespus,mi-am luat revansa in 2007.Asa se face ca spre finele lui august am luat o piatra in gura si ne-am aventurat spre creierul Apusenilor."Aventurat" e termenul just,pentru ca,dorind sa trecem chiar prin localitate,nu am urmat drumul usor si confortabil ce ne-ar fi dus ata din Abrud pina pe platoul unde se desfasura festivalul.Rosia Montana sau Goldbach e o localitate pitoreasca,invaluita intr-o aura aproape anacronica.Rupta de lume,cu oamenii ei cumsecade si casele vechi,unele paraginite,cu stradute inguste,pe care abia daca au loc sa treaca doua persoane,cu un fel de piateta centrala napadita de multimea participantilor la festival,cu vestimentatia lor atit de excentrica in contrast cu aerul patriarhal al locului,Rosia Montana ti se lipeste de suflet de la prima intilnire si nici ca mai iese vreodata de-acolo. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Alburnus_Maior
Niste rosieni extrem de amabili ne-au indicat calea spre platoul cu Fin Fest-ul si ne-au asigurat ca drumul nu e foarte rau decit pe o scurta portiune.E drept ca nu era foarte rau,ba chiar excelent as zice,pentru un traseu de competitie offroad:)))Pentru biata noastra masina citadina insa,pot spune ca a fost o incercare zguduitoare,la propriu si la figurat.La un moment dat am avut convingerea ca vom ramine intepeniti pe vecie in vehiculul proptit intr-o rina in sleaurile sapate pe mijlocul a ceea ce localnicii de mai devreme numeau cu exagerata ingaduinta "drum".Nici acum nu reusesc sa-mi explic cum am reusit sa ne extragem din hirtoapa si zdruncinindu-ne dintr-un bolovan in altul sa razbim pina in soseaua asfaltata si comoda care urca dinspre Abrud.In orice caz,n-am regretat niciun moment aceste peripetii fara de care am fi fost vaduviti de placuta ocazie de a vizita localitatea.Odata ajunsi pe sosea am facut o halta atit pentru a ne trage sufletul dar mai ales pentru a admira privelistea magnifica ce ni s-a deschis sub ochi.E blasfemie curata sa incerci sa descrii in cuvinte un peisaj de o frumusete uluitoare,care face ca "gura de rai" a Mioritei sa se transforme din loc comun in realitate palpabila.Regret enorm ca n-am avut atunci un aparat de fotografiat la mine,cu toate ca sint convinsa ca nicio poza,oricit de reusita,nu poate reda impresia fantastica pe care locurile cu pricina o provoaca ochiului pe viu.Munti,paduri,tauri,pajisti - substantive seci care nu inseamna absolut nimic pentru cine nu a avut privilegiul de-a le vedea in realitate.
Odata ajunsi la destinatie a trebuit sa ne impartim atentia intre splendoarea panoramei si multitudinea de activitati pregatite de organizatori.Puhoi de lume,un spatiu in aer liber mai mult decit cuprinzator,un soare fierbinte de august,sesiuni de lectura ,teatru,dezbateri pe teme de mediu si filme documentare proiectate la umbra binevenita a pavilioanelor special amenajate,multime pestrit colorata de corturi(singura varianta de cazare,exceptind dormitul in masina sau sub cerul liber),diverse activitati cvasi-sportive,absolut inedita fiind cea cu saritul in fin{amicul Titus a experimentat "fin jumping"-ul si a constatat pe propia-i piele ca iarba cosita nu e intotdeauna atit de moale la aterizare pe cit ar putea sa para:)))},mici intreprinzatori oferind spre vinzare diverse bucate si udatura din belsug,excursii menite sa-i faca pe curiosi sa descopere frumusetile din zona,Toi-Toi-urile de rigoare(si de mare necesitate),indispensabilele pubele pentru reciclat deseurile pe caprarii,scena pregatita pentru cintarile numeroaselor trupe din festival si vreo doi ciobani pazindu-si turmele pe ritmul indracit de punk ce se revarsa din boxe si tragind cu ochiul mai mult spre "mioarele" cu bocanci,pantaloni scurti,cercei in nas si parul verde,decit la cele din dotare.Intr-un cuvint,veselie maxima si pentru toate gusturile.A trecut ceva timp de atunci si nu mai retin cu exactitate toate amanuntele;incerc totusi sa trec in revista o parte din chestiile care mi s-au fixat in memorie."Racnetul de lupta" al celor prezenti la manifestare a fost spontan si unanim acceptat:"MU...E Gabriel!!!"S-a strigat de sute de ori,din public si de pe scena,inclusiv de catre simpaticii punk-eri cu alura de Die Toten Hosen care au prestat pe scena pe la ora prinzului.Nu mai stiu daca erau nemti sau de alt neam,dar cu certitudine sloganul ad-hoc al festivalului era singura propozitie pe care o bungheau in romaneste;dar cu cit aplomb si cu ce accent perfect:)))
Muntii au rasunat vreme de doua zile de vara pina-n seara si din seara pina-n zori pe ritmurile celor de la Sensor,Altar,Travka,Blazzaj,Slang,Du-te Vino,Mara & ZUM,A.G.Weinberger,Survolaj,Grimus,Kumm,Implant pentru Refuz sau Luna Amara(trupa al carei activism civic este constant si binecunoscut).
Plus o puzderie de DJ si inca o seama de formatii pe care nu mi le mai amintesc acum.Cel mai emotionant moment pe care l-am trait la Fin Fest a fost un apus de soare ireal de frumos,care si-a desfasurat paleta sublima de culori peste o casuta situata la intrarea platoului,linga un iaz miniatural,inconjurat de stuf,pe un tapsan presarat cu vreo citeva capite dinspre care adia parfumul ametitor de fin proaspat cosit;si la o distanta suficient de mare de scena festivalului incit sa beneficieze ca fundal sonor de acompaniamentul greierilor din iarba si al broscutelor din iaz.Asfintitul de soare a facut in doar citeva momente trecerea brusca si dureros de brutala de la bluza cu bretele si pantalonii scurti la sosetele de lina si geaca groasa cu gluga:))).Despre cum am bitiit de frig tot restul noptii,cu degetele intepenite in jurul paharului cu bere rece (noroc cu sesiunile de zbintuiala ritmica din fata scenei) sau despre "placerea" celor citeva ore de somn chinuit in masina care au urmat nici nu merita sa mai pomenesc.Acum,sub forma de amintiri,isi au si ele farmecul lor si consider ca au fost niste neajunsuri minore in compartie cu impresia de neuitat pe care mi-au lasat-o clipele petrecute la Rosia Montana.
Si cam atit cu partea idilica a acestui subiect.Din pacate,evocarea de mai sus mi-a fost provocata de evenimentele care fac valuri mediatice de citeva zile incoace.Seminarul organizat la Bruxelles de catre europalamentarul liberal Adina Valean (sotia preseditelui PNL Crin Antonescu) s-a transformat intr-un veritabil lobby in favoarea Rosia Montana Gold Corporation,reusind sa-i scandalizeze inclusiv pe unii dintre membrii propriei formatiuni politice.Renate Weber,colega domniei sale atit in cadrul partidului cit si al Parlamentului European,s-a sesizat cu privire la faptul ca i-a fost respinsa cererea de a lua cuvintul in cadrul seminarului si si-a manifestat nemultumirea referitoare la modul de organizare a acestuia(niciun opozant al proiectului RMGC nu a fost invitat la dezbateri).
Cum era de asteptat,Remus Cernea,Presedintele Executiv al Partidului Verde,a condamnat initiativa Adinei Valean,reafirmindu-si dezaprobarea fata de exploatarea miniera pe baza de cianuri la Rosia Montana.
Astept cu interes o dezbatere mai pe larg asupra acestui subiect la care sa participe si Remus Cernea,deoarece,din pacate,in scurta confruntare de opinii dintre acesta si Dragos Tanase,Managing Director al RMGC,gazduita de Realitatea Tv,s-a vadit inca o data ca tupeul merge mina in mina cu locvacitatea,prevalind asupra bunului simt si atitudinii civilizate.Imi aduc aminte acum de un reportaj exceptional al unui realizator de la Radio Romania Actualitati;jurnalistul a petrecut citeva zile in mijlocul oamenilor de la Rosia Montana,i-a insotit la treburile zilnice,le-a ascultat si inregistrat toate of-urile.Mi-au lasat un gust foarte amar marturisirile unor batrini care isi exprimau durerea neputincioasa la gindul de a le fi stramutata localitatea in care si-au petrecut intreaga existenta.Stau si ma intreb ca si ei cine si la ce pret ar putea evalua locul in care ai trait o viata,casa in care ti-ai vazut copiii nascindu-se si crescind,gospodaria de care te leaga zeci de amintiri sau cimitirul in care i-ai ingropat pe cei dragi.Reprezentantii firmei canadiene bat toba in toate mass media despre beneficiile economice fabuloase pe care le-ar aduce demararea acestui proiect.Si atunci ma intreb din nou,retoric,evident,cum se poate cuantifica stramutarea unei intregi asezari si distrugerea unei zone de o asemenea frumusete,impreuna cu ecosistemul si siturile istorice aferente?
Daca citesti aceste rinduri si iti pasa,ai la indemina un gest marunt si totusi semnificativ prin care sa te implici fara prea mult efort sau pierdere de timp.E chestiune de citeva minute sa devii si tu semnatar al petitiei online "Salveaza Rosia Montana!!!"
Daca nu,poate esti curios sa vezi cu proprii tai ochi vechile galerii miniere ale romanilor sau peisajul de vis al muntilor de la Rosia Montana.In cazul acesta,GRABESTE-TE!!!In curind s-ar putea sa ajungi prea tirziu,sa gasesti muntii rasi de pe fata pamintului si in locul lor un mare lac de deversare a deseurilor pe baza de cianuri.
Ma gindesc ca poate a sosit timpul ca Mircea Toma,Mihnea Blidariu,Remus Cernea si alti idealisti incurabili si iubitori de mediu sa sune din nou mobilizarea pentru un eventual Fin Fest 2010.Pina atunci insa,le adresez celor de la RMGC un calduros si din inima pornit:"...U...E Gabriel!!!"
