Eurovision 2010:
SAME OLD (GEOPOLITICAL) BULSHIT!!!
In traducere:minareala curata pentru stabilirea locului 1.Vorba maica-mii:s-au gindit astia ce tara o duce mai bine si-si poate permite sa organizeze editia de la anul pe timp de criza si le-a iesit Germania:)))
De vazut mai jos - Turcia,cistigatoarea de drept a editiei 2010.
Felicitari Paulei Seling si lui Ovi Cernauteanu care au egalat performanta Luminitei Anghel si a trupei Sistem;un binemeritat loc 3 care,ca si atunci,ar fi trebuit sa fie de fapt locul 2.
da' sincer acuma,de vreo doi ani incoace n-am mai abordat subiectul.
Si nici nu e vina mea ca imi plac pina la dementa sau ca aniversarea lor de 8 ani s-a brodit atit de curind dupa concertul de comeback.
Tocmai ce-am picat acasa din Fabrica,e 2 noaptea si ceva maruntis,asa ca nu ma apuc de vreo relatare de aia detaliat-lemnoasa a concertului.
Hai sa punctez chestiile esentiale...
Dupa ce am aflat despre nefericitii care au ramas pe-afara la cintarea din Silver Church,mi-am regasit prudenta si-am batut la poarta Fabricii la orele 8 p.m.fix,convinsa ca o sa fiu nevoita sa ma lupt corp la corp cu batalioanele de mai tineri doritori de ''iarba'' si de vise.
Orice rau spre bine...Intr-o atmosfera lejera,am profitat de cele aproape trei ore de asteptare ca sa ajung la zi cu taclalele in compania unei vechi prietene. 
Greu de spus care a fost mai buna dintre aceste doua proaspete cintari Travka.
La Silver Church,pentru unii a fost delirul asteptarii si-al reintilnirii;
pentru altii au fost fitele de rigoare si placerea de a bifa in calendarul monden un fel de ''evenimentul anului''(sau macar al sezonului).
Subiectiv vorbind,atunci parca a fost un sunet ceva-ceva mai ok si indubitabil,o atmosfera isterico-efervescenta.
In Fabricuta s-a mai decantat publicul,iar oamenii de pe scena s-au regasit in propriul indemn,s-au relaxat si s-au simtit parca mai bine...
cel putin asa mi s-a parut mie;)
V-am mai spus,nu fac aici nici cronica de concert,nu transcriu nici macar playlist-ul.
Vreau doar sa spun ce mi-a trecut prin cap in timp ce ma imbatam cu bere si cu sunete...
....si cu vorbe de Travka,mai vechi si mai noi,pe undeva totusi aceleasi...
E o mare chestie cu vorbele astea.Iti trebuie multa subtilitate creativa,instinct artistic,inspiratie geniala sau mai stiu eu cum sa-i zic,
ca sa imbini niste cuvinte in asa fel incit sa reverbereze ca un galop de cai salbatici in sufletul,in mintea si-n timpanul ascultatorului.
Si mai ales sa gasesti cuvintele potrivite pentru timbrul vocal al celui care le cinta,
astfel incit sa le potenteze la maximum efectul si sa le transforme in strigat,in soapta,in urlet,in rana,in desfriu,in energie pura,in balsam,in orgasm...
Treaba pare mai simpla daca tu le gasesti si tot tu ai curajul sa le dai glas,
in fata oglinzii,in fata cuiva foarte drag sau in fata unui public partial fanatic,partial ostil in mod aprioric.
Si cit de bine ii iese smecheria asta lui George am realizat si azi,si data trecuta si de fiecare data cind am ascultat piesele de pe cd-uri in cei doi ani de absenta,
si m-am trezit racnind versurile din rarunchi,fara sa-mi pese de vocea mea de afona.
Na...pina aici n-am facut altceva decit sa insir lucruri pe care le stiam de mult,dar simteam nevoia dupa seara asta sa le scriu negru pe alb (sau alb pe negru).
Ce ma frapeaza pe mine in mod deosebit de cind s-a intors Travka printre noi (cu tot cu corabia aia pe care o iubesc si o detesta simultan),
e inflorirea debordanta de sunete si combinatii instrumentale.
Seminte care au germinat latent vreme de doi ani sau muguri spontani care au explodat peste noapte,in primavara asta plina de inspiratie?
Habar n-am si nici nu conteaza prea mult din punctul meu de vedere.
Ma bucur pur si simplu cu toate fibrele interioare cind ascult orgia de sunete,mai ales la piesele noi,
si ma intristez putin pentru mine,fiindca mi-a cam ruginit condeiul de batrinete si nu mai gasesc alta forma s-o descriu decit printr-un cliseu odios;
''Travka si-a atins maturitatea stilistica si interpretativa''.
Sint convinsa totusi ca inca nu e adevarat,
ca mai e loc de surprize halucinante pentru cei care nu se pot adapta la viata nebuna din jur dar se regasesc in nebunia frumoasa din Travka Land.
Daca-mi iese ce mi-am propus si ajung sa-i vad si la Top T (chit ca e taman in preziua AC/DC-ului),
promit sa nu mai scriu prea curind despre ei.
Nota bene...''curind'' e o notiune relativa,asa ca daca vi se face tare dor de Travka,nu disperati si mai bagati din cind in cind un ochi pe-aici. 
P.S.Se acorda diploma de ''Copil-minune al tuturor instrumentelor mai mult sau mai putin conventionale''
numitului Aliosha Turcan.
Si premiul special ''Perpetuum mobile'',pentru energie inepuizbila si joc de scena maestrului Mizdan.
Si evident,acestor cinci nebuni frumosi,marele trofeu pentru tot ce-au binevoit sa imparta cu noi in cei opt ani de Travka. 
P.P.S.Miine revin cu niste poze.
Acum n-am chef,ca sint prea euforica;vreau sa fumez si sa ascult ''Aici sunt eu''
