Echipa sufletista si perseverenta a festivalului Rockin' Transilvania a facut-o din nou!!!In urma cu trei ani,fest-ul debuta in forta cu o reteta de zile mari: Testament,Kreator,Helloween si Doro,pe Stadionul Municipal din Sibiu.
Desi a picat exact a doua zi dupa show-ul Judas Priest din Bucuresti,rockerimea s-a urcat in trenuri,autocare sau autoturisme personale cu destinatia Sibiu.Anul urmator a adus pe afisul festivalului alte nume grele din elita rock-ului international,de asta data insa din "esalonul 2",hai sa zicem: Korpiklaani,In Extremo,Jon Oliva's Pain,Destruction,Stratovarius etc.Desi nu a fost vorba de trupe de acelasi calibru cu cele din 2008,consider ca fiecare recital in parte merita urmarit de la prima pina la ultima piesa din setlist.Lumea s-a mai rarit fata de editia precedenta,insa atmosfera a fost absolut senzationala.
La vremea respectiva s-au vehiculat diverse explicatii referitoare la prezenta mai scazuta a publicului: faptul ca perioada de desfasurare a evenimentului a coincis cu sesiunea studentilor,ca nu peste mult timp urma sa se desfasoare un alt festival de rock tot la Sibiu,etc etc.Rockin' Transilvania 2010 s-a mutat la Bran,
inscriindu-se in continuare in acelasi trend descendent al platitorilor de bilete,
din motive care pe mine ma cam intristeaza.
Desi destul de zapacita de oboseala dupa concertul Aerosmith de pe 18 iunie,a doua zi am luat directia muntelui,pentru a nu rata cea de-a treia intilnire cu acest festival care mi-a devenit atit de drag.
Din pacate am ajuns cu ceva intirziere,astfel ca am pierdut trupele inscrise in prima parte a concursului W:O:A Metal Battle: Guerrillas,Dirty Shirt si Pillfed.
Primele impresii de la fata locului au fost contradictorii: pe de o parte am ramas stupefiata la vederea numarului foarte redus de spectatori;
in compensatie,am amutit de incintare in fata splendidului amplasament al festivalului.
Spatiul de concert a constat intr-un tapsan verde,
ascuns in fundul trecatorii dintre Transilvania si Muntenia,
numit si Platoul Inima Reginei 
(vis-a-vis de Vama Medievala Bran),
ce ofera o superba perspectiva in racursi asupra castelului.
De jur imprejur doar munti,padure,aer curat si racoare...
ce sa mai vorbim,extrem de inspirata alegerea acestui peisaj de basm.
Cu toata intirzierea i-am mai prins totusi pe scena pe spaniolii de la Handful of Rain,
cu un rock mai soft,
un vocalist foarte frumusel 
si un cover dupa Neil Young - ""Keep on Rockin' in the Free World".
Dupa o pauza in care am apucat numai bine sa ma familiarizez cu zona,pe scena au urcat In Slumber,din Austria.
Foarte bine primiti de public,
baietii au prestat entuziast un death metal melodic de calitate,
care i-a mobilizat rapid pe rockerii raspinditi pe ici pe colo cu berile in mina.
Vocalistul Wolfgang Rothbauer,
un fel de Andy Ghost austriac:))),
s-a autoproclamat "professional drinker"
si a tinut o disertatie destul de fantezista despre Vlad Tepes.
Una peste alta,pot spune ca mi-ar face placere sa-i revad pe In Slumber live 
intr-un viitor cit mai apropiat.
Urmatorii la apel au fost italienii de la Derdian.
Acompaniati la voce de invitata speciala,
soprana Lisy Stefanoni de la Evenoire,
trupetii din Milano 
au delectat publicul cu o sarja antrenanta de symphonic power metal.
Atit spectatorii romani cit si sustinatorii italieni care au insotit trupa
au gustat in mod deosebit muzica celor de la Derdian,
in pofida micilor probleme de sunet 
care i-au siciit pe cei de pe scena si din fata ei
de-a lungul intregului show.
Frontman-ul Joe Caggianelli,
invesmintat intr-o mantie "draculiana" si un tricou cu A.C.Milan 
(pe scena a fost arborat in mod democratic si un t-shirt cu Inter Milano),
mi-a marturisit dupa concert
intr-o engleza cam aproximativa si cu un fermacator accent italian :
"I'm a worker,I am not a singer".
Pentru un "singer" amator,eu zic ca se descurca destul de bine:)))
Si e de apreciat si pentru modestia 
de care nu stiu citi muzicieni de pe la noi dau dovada.
Odata cu lasarea intunericului,cerul a inceput sa dea atentionari luminoase si sonore
sub forma unor tunete si fulgere deloc prietenoase.
Avertismente pe care tehnicienii germani de la Axxis le-au ignorat cu desavirsire 
si si-au vazut de treba cu meticulozitate specific nemteasca.
Asa se face ca probele de sunet s-au extins pe durata a aproximativ doua ore;
rezultatul a fost pe masura si s-a putut constata pe parcursul concertului,cind sunetul a functionat ceas,
chiar si in conditii meteo defavorabile spre vitrege de-a binelea:)))
Desi a picat exact a doua zi dupa show-ul Judas Priest din Bucuresti,rockerimea s-a urcat in trenuri,autocare sau autoturisme personale cu destinatia Sibiu.Anul urmator a adus pe afisul festivalului alte nume grele din elita rock-ului international,de asta data insa din "esalonul 2",hai sa zicem: Korpiklaani,In Extremo,Jon Oliva's Pain,Destruction,Stratovarius etc.Desi nu a fost vorba de trupe de acelasi calibru cu cele din 2008,consider ca fiecare recital in parte merita urmarit de la prima pina la ultima piesa din setlist.Lumea s-a mai rarit fata de editia precedenta,insa atmosfera a fost absolut senzationala.La vremea respectiva s-au vehiculat diverse explicatii referitoare la prezenta mai scazuta a publicului: faptul ca perioada de desfasurare a evenimentului a coincis cu sesiunea studentilor,ca nu peste mult timp urma sa se desfasoare un alt festival de rock tot la Sibiu,etc etc.Rockin' Transilvania 2010 s-a mutat la Bran,inscriindu-se in continuare in acelasi trend descendent al platitorilor de bilete,din motive care pe mine ma cam intristeaza.Desi destul de zapacita de oboseala dupa concertul Aerosmith de pe 18 iunie,a doua zi am luat directia muntelui,pentru a nu rata cea de-a treia intilnire cu acest festival care mi-a devenit atit de drag.Din pacate am ajuns cu ceva intirziere,astfel ca am pierdut trupele inscrise in prima parte a concursului W:O:A Metal Battle: Guerrillas,Dirty Shirt si Pillfed.Primele impresii de la fata locului au fost contradictorii: pe de o parte am ramas stupefiata la vederea numarului foarte redus de spectatori;in compensatie,am amutit de incintare in fata splendidului amplasament al festivalului.Spatiul de concert a constat intr-un tapsan verde,ascuns in fundul trecatorii dintre Transilvania si Muntenia,numit si Platoul Inima Reginei (vis-a-vis de Vama Medievala Bran),ce ofera o superba perspectiva in racursi asupra castelului.De jur imprejur doar munti,padure,aer curat si racoare...ce sa mai vorbim,extrem de inspirata alegerea acestui peisaj de basm.Cu toata intirzierea i-am mai prins totusi pe scena pe spaniolii de la Handful of Rain,cu un rock mai soft,un vocalist foarte frumusel si un cover dupa Neil Young - ""Keep on Rockin' in the Free World".Dupa o pauza in care am apucat numai bine sa ma familiarizez cu zona,pe scena au urcat In Slumber,din Austria.Foarte bine primiti de public,baietii au prestat entuziast un death metal melodic de calitate,care i-a mobilizat rapid pe rockerii raspinditi pe ici pe colo cu berile in mina.Vocalistul Wolfgang Rothbauer,un fel de Andy Ghost austriac:))),s-a autoproclamat "professional drinker" si a tinut o disertatie destul de fantezista despre Vlad Tepes.Una peste alta,pot spune ca mi-ar face placere sa-i revad pe In Slumber live intr-un viitor cit mai apropiat.Urmatorii la apel au fost italienii de la Derdian.Acompaniati la voce de invitata speciala,soprana Lisy Stefanoni de la Evenoire,trupetii din Milano au delectat publicul cu o sarja antrenanta de symphonic power metal.Atit spectatorii romani cit si sustinatorii italieni care au insotit trupa au gustat in mod deosebit muzica celor de la Derdian,in pofida micilor probleme de sunet care i-au siciit pe cei de pe scena si din fata ei de-a lungul intregului show. Frontman-ul Joe Caggianelli,invesmintat intr-o mantie "draculiana" si un tricou cu A.C.Milan (pe scena a fost arborat in mod democratic si un t-shirt cu Inter Milano),mi-a marturisit dupa concert intr-o engleza cam aproximativa si cu un fermacator accent italian :"I'm a worker,I am not a singer".Pentru un "singer" amator,eu zic ca se descurca destul de bine:)))Si e de apreciat si pentru modestia de care nu stiu citi muzicieni de pe la noi dau dovada.Odata cu lasarea intunericului,cerul a inceput sa dea atentionari luminoase si sonore sub forma unor tunete si fulgere deloc prietenoase.Avertismente pe care tehnicienii germani de la Axxis le-au ignorat cu desavirsire si si-au vazut de treba cu meticulozitate specific nemteasca.Asa se face ca probele de sunet s-au extins pe durata a aproximativ doua ore;rezultatul a fost pe masura si s-a putut constata pe parcursul concertului,cind sunetul a functionat ceas,chiar si in conditii meteo defavorabile spre vitrege de-a binelea:)))Prezenti pentru a doua oara la Rockin' Transilvania,
Axxis au facut un show de zile mari,
demonstrind (ca si celelalte trupe participante) 
ca niste artisti adevarati cinta cu aceeasi energie,
placere si profesionalism 
in fata unui public de citeva persoane ca si in fata unui stadion plin pina la refuz.
Bernhard Weiss a fost shwoman-ul incontestabil al serii;
s-a agitat fara odihna,
a umplut toata scena,
s-a chinuit sa dialogheze in permanenta cu publicul in limba romana 
si a reusit sa tina specatorii in fata scenei pina tirziu in noapte,
sub niste averse napraznice de ploaie,
cum doar la munte se pot intilni.
Cu umbrele,
cu pelerine de ploaie,
cu pungi pe cap sau pur si simplu murati pina la piele,
curajosii din public,
"Little Reed Riding Hood"
carora li s-a alaturat si un grup foarte pitoresc de cavaleri si domnite,
calauziti de insusi faimosul Dracula:))),
au topait si au dat din pletele ude pina la final.
La un moment dat o domnisoara din public
a fost invitata pe scena 
sa tina hangul trupei cu o tamburina,
spre amuzamentul copios al asistentei.
Axxis si-au facut datoria pina la capat cu mult aplomb,
ignorind riscul de a se afla pe scena in timpul furtunii 
pina intr-acolo incit vocalistul nu a uiat sa le multumeasca la sfirsit in romaneste celor prezenti la concert.
Duminica am fost mai harnici;am plecat la timp din Sinaia,astfel ca am picat exact cind Altar deschideau "ostilitatile" pe scena de la Bran.
In lumina puternica de amiaza am trait experienta unei calatorii in timp:
septembrie 1992,Arenele Romane,tot in jurul orelor 14,
Altar in aceeasi postura ingrata de "prima trupa din program",
acelasi Andy Ghost reusind performanta de a electriza putinii spectatori din fata scenei.
La Rock '92 clujenii erau o formatie cvasinecunoscuta;la Rockin' Transilvania 2010,o trupa-stindard a metalului mioritic,
incercind sa obtina privilegiul de a demonstra la giganticul Wacken ca si in Romania se poate cinta rock la fel de bine ca in Occident.
In jumatatea de ora care le-a fost alocata in concurs,Andy,Teo,Damian si Levi au zguduit valea si muntii din jur cu piese nou-noute,in limba engleza (foarte reusita "Never Back Down"!),
care vor constitui probabil urmatorul material discografic al trupei.Interpretarea in forta,
show-ul plin de energie,
sound-ul specific Altar - toate au fost prezente pe scena de la Bran.
Concurentii urmatori au adus o placuta schimbare de registru muzical.
Membrii trupei Bucium s-au prezentat in concurs cu modestia si seriozitatea care-i caracteizeaza.
Rock-ul lor cu influente folclorice si parfum arhaic
nu si-ar fi putut gasi un cadru natural mai adecvat 
decit pitorescul peisaj montan de la poalele castelului.
Pe acordurile pieselor "Razboieni","Sorbul Apelor'' sau ''Rovine 1394'',
ma asteptam sa vad aparind de prin codrii din jur "Voievozii'',
galopind in ritmul dracesc al viorilor.
La Bucium,spiritele s-au calmat in public si lumea a urmarit recitalul in tihna,intinsa pe iarba verde,sub soarele blind de dupa amiaza.
Nefiind noi mari admiratori ai lui "Damigeana" si bintuiti de o crincena foame stirnita de aerul de munte,
am decis sa sacrificam vizionarea ultimei trupe din concurs,Nexus din Bucuresti.
De la Club Vila Bran 
ne-am intors nu numai cu foamea potolita,
dar si cu amintirea unor momente foarte agreabile.
Ca sa nu iesim din atmosfera festivalului,
am dat o tura si prin mini-panteonul romanesc din incinta complexului,
care nu omite niciunul din marii conducatori ai neamului,
de la Burebista pina la Familia Regala.
Pacat ca nu i-am luat cu noi si pe cei de la Bucium,care ar fi putut realiza acolo o sedinta foto ad-hoc pentru a-si promova albumul "Voievozii":)
Pina ne-am dus,pina ne-am intors,
pina am mincat 
si am admirat caii,
poneii,
cerbul,
caprioara 
si odrasla lor,
timpul a zburat fara sa ne dam seama...
Si uite-asa,spre marea mea parere de rau am pierdut fara sa vrem recitalul olandezilor de la Firefly.
Mea culpa,dar e destul de greu sa impaci si capra si varza atunci cind esti contra-cronometru!
M-am consolat cu ecourile destul de puternice pe care vintul si acustica muntilor le-au purtat de la scena pina pe terasa restaurantului,
aflata la o distanta nu tocmai mica de locul festivalului.
Ne-am luat revansa in schimb cu flacaii si domnita de la Shadowside,
care au batut ditamai drumul din Brazilia pina in Romania pentru a incalzi publicul
cu un metal extrem de interesant si bine executat.
Sound-ul trupei reflecta un amalgam de stiluri si influente la fel de pestrit ca si originile membrilor sai,
care au radacini in Spania,Lituania,Germania,Portugalia si Italia.
Indubitabil,punctul forte al formatiei este vocalista Dani Nolden,prezenta la Rockin' Transilvania in dubla calitate,
de artist si membru al juriului pentru competitia W:O:A.
Sexy,mignona,spirituala,
charismatica si comunicativa,
Dani a captivat asistenta in asemenea masura 
incit s-a lasat cu primul bis al zilei 
(ocazie cu care legendarul Ronnie James Dio a fost omagiat prin intermediul piesei "Rainbow in the Dark") 
Inainte de ultima trupa din program au fost desemnati fericitii cistigatori ai competitiei nationale,
care ne vor reprezenta in august la Wacken Open Air.
Axxis au facut un show de zile mari,demonstrind (ca si celelalte trupe participante) ca niste artisti adevarati cinta cu aceeasi energie,placere si profesionalism in fata unui public de citeva persoane ca si in fata unui stadion plin pina la refuz.Bernhard Weiss a fost shwoman-ul incontestabil al serii;s-a agitat fara odihna,a umplut toata scena,s-a chinuit sa dialogheze in permanenta cu publicul in limba romana si a reusit sa tina specatorii in fata scenei pina tirziu in noapte,sub niste averse napraznice de ploaie,cum doar la munte se pot intilni.Cu umbrele,cu pelerine de ploaie,cu pungi pe cap sau pur si simplu murati pina la piele,curajosii din public,"Little Reed Riding Hood"carora li s-a alaturat si un grup foarte pitoresc de cavaleri si domnite,calauziti de insusi faimosul Dracula:))),au topait si au dat din pletele ude pina la final.La un moment dat o domnisoara din public a fost invitata pe scena sa tina hangul trupei cu o tamburina,spre amuzamentul copios al asistentei.Axxis si-au facut datoria pina la capat cu mult aplomb,ignorind riscul de a se afla pe scena in timpul furtunii pina intr-acolo incit vocalistul nu a uiat sa le multumeasca la sfirsit in romaneste celor prezenti la concert.Duminica am fost mai harnici;am plecat la timp din Sinaia,astfel ca am picat exact cind Altar deschideau "ostilitatile" pe scena de la Bran.In lumina puternica de amiaza am trait experienta unei calatorii in timp: septembrie 1992,Arenele Romane,tot in jurul orelor 14,Altar in aceeasi postura ingrata de "prima trupa din program",acelasi Andy Ghost reusind performanta de a electriza putinii spectatori din fata scenei.La Rock '92 clujenii erau o formatie cvasinecunoscuta;la Rockin' Transilvania 2010,o trupa-stindard a metalului mioritic,incercind sa obtina privilegiul de a demonstra la giganticul Wacken ca si in Romania se poate cinta rock la fel de bine ca in Occident.In jumatatea de ora care le-a fost alocata in concurs,Andy,Teo,Damian si Levi au zguduit valea si muntii din jur cu piese nou-noute,in limba engleza (foarte reusita "Never Back Down"!),care vor constitui probabil urmatorul material discografic al trupei.Interpretarea in forta,show-ul plin de energie,sound-ul specific Altar - toate au fost prezente pe scena de la Bran.Concurentii urmatori au adus o placuta schimbare de registru muzical.Membrii trupei Bucium s-au prezentat in concurs cu modestia si seriozitatea care-i caracteizeaza.Rock-ul lor cu influente folclorice si parfum arhaic nu si-ar fi putut gasi un cadru natural mai adecvat decit pitorescul peisaj montan de la poalele castelului.Pe acordurile pieselor "Razboieni","Sorbul Apelor'' sau ''Rovine 1394'',ma asteptam sa vad aparind de prin codrii din jur "Voievozii'',galopind in ritmul dracesc al viorilor.La Bucium,spiritele s-au calmat in public si lumea a urmarit recitalul in tihna,intinsa pe iarba verde,sub soarele blind de dupa amiaza.Nefiind noi mari admiratori ai lui "Damigeana" si bintuiti de o crincena foame stirnita de aerul de munte,am decis sa sacrificam vizionarea ultimei trupe din concurs,Nexus din Bucuresti.De la Club Vila Bran ne-am intors nu numai cu foamea potolita,dar si cu amintirea unor momente foarte agreabile.Ca sa nu iesim din atmosfera festivalului,am dat o tura si prin mini-panteonul romanesc din incinta complexului,care nu omite niciunul din marii conducatori ai neamului,de la Burebista pina la Familia Regala.Pacat ca nu i-am luat cu noi si pe cei de la Bucium,care ar fi putut realiza acolo o sedinta foto ad-hoc pentru a-si promova albumul "Voievozii":)Pina ne-am dus,pina ne-am intors,pina am mincat si am admirat caii,poneii,cerbul,caprioara si odrasla lor,timpul a zburat fara sa ne dam seama...Si uite-asa,spre marea mea parere de rau am pierdut fara sa vrem recitalul olandezilor de la Firefly.Mea culpa,dar e destul de greu sa impaci si capra si varza atunci cind esti contra-cronometru!M-am consolat cu ecourile destul de puternice pe care vintul si acustica muntilor le-au purtat de la scena pina pe terasa restaurantului,aflata la o distanta nu tocmai mica de locul festivalului.Ne-am luat revansa in schimb cu flacaii si domnita de la Shadowside,care au batut ditamai drumul din Brazilia pina in Romania pentru a incalzi publicul cu un metal extrem de interesant si bine executat.Sound-ul trupei reflecta un amalgam de stiluri si influente la fel de pestrit ca si originile membrilor sai,care au radacini in Spania,Lituania,Germania,Portugalia si Italia.Indubitabil,punctul forte al formatiei este vocalista Dani Nolden,prezenta la Rockin' Transilvania in dubla calitate,de artist si membru al juriului pentru competitia W:O:A.Sexy,mignona,spirituala,charismatica si comunicativa,Dani a captivat asistenta in asemenea masura incit s-a lasat cu primul bis al zilei (ocazie cu care legendarul Ronnie James Dio a fost omagiat prin intermediul piesei "Rainbow in the Dark") Inainte de ultima trupa din program au fost desemnati fericitii cistigatori ai competitiei nationale,care ne vor reprezenta in august la Wacken Open Air.And the winner is....
ALTAAAAAAR!!!
E de prisos sa mai spun ca anuntul a fost salutat cu urale de catre cei prezenti
sau ca Andy,Teo si Damian au debordat de fericire,s-au imbratisat/pupat intre ei,
cu prietenii 
si cu fanii:)
Levi,mai linistit de felul lui,dupa cum avea sa-mi spuna mai tirziu in culise,a stat pitit pe undeva,fara sa participe la bucuria generala dezlantuita in fata scenei.
Nu pot spune decit atit: o victorie binemeritata si mult succes in concursul de la Wacken!
ALTAAAAAAR!!!E de prisos sa mai spun ca anuntul a fost salutat cu urale de catre cei prezenti sau ca Andy,Teo si Damian au debordat de fericire,s-au imbratisat/pupat intre ei,cu prietenii si cu fanii:)Levi,mai linistit de felul lui,dupa cum avea sa-mi spuna mai tirziu in culise,a stat pitit pe undeva,fara sa participe la bucuria generala dezlantuita in fata scenei.Nu pot spune decit atit: o victorie binemeritata si mult succes in concursul de la Wacken!Si a sosit in sfirsit momentul culminant al festivalului,
moment pe care l-am asteptat timp indelungat:
reintilnirea cu simpaticii nemti de la Contradiction,
pe care am avut placerea sa-i cunosc la editia precedenta,in Sibiu.
Reverend Lux,
Oli,
Tentman si Westi,
aka Gordon Bleau,
si-au facut aparitia la intilnirea cu fanii cu o punctualitate englezeasca...pardon,nemteasca:)
Contradiction au in spate o cariera de peste 20 de ani,
in care au concertat alaturi de monstri sacri ai metalului precum Over Kill si Sacred Reich,
o ampla experienta de turneu 
si citeva albume la activ;
si asta se simte din plin in prestatia live,
coerenta,energica si profesionista.
Rockin' Transilvania a avut parte de o incheiere spectaculoasa,
un soi de foc de artificii...muzicale,
oferit cu generozitate de trupa germana.
Un old school thrash metal,
sincer si sanatos,
sau cum le place lor sa-si descrie stilul - "neck-breaking metal":)
Bassist-ul trupei a fost cireasa de pe tort,
cu grimasele sale inconfundabile
si cu repetatele iesiri in mijlocul spectatorilor,
pe care i-a mobilizat exemplar pentru un headbanging unanim.
Ghinionul inlocuitorului sau care s-a internat de urgenta in spital a fost norocul nostru,
care am avut ocazia sa ne bucuram la Bran de prezenta haioasa si tonica a lui Westi.
moment pe care l-am asteptat timp indelungat: reintilnirea cu simpaticii nemti de la Contradiction,pe care am avut placerea sa-i cunosc la editia precedenta,in Sibiu.Reverend Lux,Oli,Tentman si Westi,aka Gordon Bleau,si-au facut aparitia la intilnirea cu fanii cu o punctualitate englezeasca...pardon,nemteasca:)Contradiction au in spate o cariera de peste 20 de ani,in care au concertat alaturi de monstri sacri ai metalului precum Over Kill si Sacred Reich,o ampla experienta de turneu si citeva albume la activ;si asta se simte din plin in prestatia live,coerenta,energica si profesionista.Rockin' Transilvania a avut parte de o incheiere spectaculoasa,un soi de foc de artificii...muzicale,oferit cu generozitate de trupa germana.Un old school thrash metal,sincer si sanatos,sau cum le place lor sa-si descrie stilul - "neck-breaking metal":)Bassist-ul trupei a fost cireasa de pe tort,cu grimasele sale inconfundabile si cu repetatele iesiri in mijlocul spectatorilor,pe care i-a mobilizat exemplar pentru un headbanging unanim.Ghinionul inlocuitorului sau care s-a internat de urgenta in spital a fost norocul nostru,care am avut ocazia sa ne bucuram la Bran de prezenta haioasa si tonica a lui Westi.Eu una am asteptat cu sufletul la gura piesa mea preferata,"The Voice of Hatred" 
si bineinteles ca amicii de la Contradiction nu m-au dezamagit:)
Dupa cum era de asteptat,
succesul serii a fost insa imnul festivalului,
si bineinteles ca amicii de la Contradiction nu m-au dezamagit:)Dupa cum era de asteptat,succesul serii a fost insa imnul festivalului,piesa omonima compusa anume pentru acest eveniment.
Evident ca "Rockin' Transilvania" a fost reluata si la bis,
moment in care formatia i-a invitat sa fraternizeze pe scena pe organizatori,
colegii de la celelalte trupe
si spectatori deopotriva.
A urmat o adevarata apoteoza,
cu voci mai mult sau mai putin "de meserie" cintind la unison refrenul,
cu sarituri spectaculoase,
plete zbuciumate,
beri ciocnite,
zimbete cu gura pina la urechi,
o hora improvizata,
imbratisari
si multa multa veselie.
In euforia momentului am omis sa ma mai uit la ceas,
asa ca n-as putea spune cu precizie la ce ora s-a incheiat frumoasa nebunie numita Rockin' Transilvania 2010.
Ca si in anii trecuti am plecat cu desaga plina de amintiri placute 
si cu vreo citeva kilograme in plus,dobindite nu doar in urma consumului de bere
ci si a risului si distractiei in exces:))) 
Am scris cam multisor,ce-i drept...dar ce sa-i faci?Boala divagatiei e maladie incurabila la mine!:)Si tot mi-au mai ramas citeva observatii pentru final.
Evident ca "Rockin' Transilvania" a fost reluata si la bis,moment in care formatia i-a invitat sa fraternizeze pe scena pe organizatori,colegii de la celelalte trupe si spectatori deopotriva.A urmat o adevarata apoteoza,cu voci mai mult sau mai putin "de meserie" cintind la unison refrenul,cu sarituri spectaculoase,plete zbuciumate,beri ciocnite,zimbete cu gura pina la urechi,o hora improvizata,imbratisari si multa multa veselie.In euforia momentului am omis sa ma mai uit la ceas,asa ca n-as putea spune cu precizie la ce ora s-a incheiat frumoasa nebunie numita Rockin' Transilvania 2010.Ca si in anii trecuti am plecat cu desaga plina de amintiri placute si cu vreo citeva kilograme in plus,dobindite nu doar in urma consumului de bere ci si a risului si distractiei in exces:))) Am scris cam multisor,ce-i drept...dar ce sa-i faci?Boala divagatiei e maladie incurabila la mine!:)Si tot mi-au mai ramas citeva observatii pentru final.De bine:accesul spre locul de desfasurare a festivalului a fost foarte comod
atit per pedes cit si cu masina,
nu au fost probleme cu gasirea unui loc de parcare,au existat saci pentru deseuri,standuri cu papica
si berica ieftina si rece,
oameni care au asigurat in mod decent si neagresiv desfasurarea civilizata a celor doua zile de concerte.Multumiri "Celui de la butoane",care a tinut sa contrazica pesimista prognoza a INMH-ului si nu a dat cu ploaie decit la finalul primei seri;
plus o rafala scurta si glumeata care a durat fix cit o jumatate de piesa de la Altar si care nu se pune;
acesta a fost probabil semnul ca ei vor fi cei alesi:)))
De rau: chiar daca de jur imprejur se intindea codrul des si umbros,n-ar fi stricat amplasarea unor WC-uri si pentru uzul spectatorilor.Multi,putini,simteau si ei din cind in cind nevoia stringenta de a se "reculege" in intimitatea unei toalete:))Categoria fapt divers (sau nici de bine,nici de rau):unele dintre formatiile participante
au oferit amatorilor ocazia de a achizitiona merchandise oficial,
la preturi rezonabile;
citiva dintre baietii care se ocupau cu perpelirea carneturilor pe gratar au manifestat o mare apetenta pentru metale,
dind cu spor din bonetele de bucatar in ritmul muzicii; festivalul a fost "dog friendly",
o gasca intreaga de catei melomani 
participind cu ardoare la ambele seri de concert.
Regret ca n-am fost suficient de iute de mina 
ca s-o imortalizez pe catelusa care fugea spre virful muntelui ca racheta,
purtind triumfatoare in bot un sac plin cu "bunatati",
sterpelit de undeva de prin backstage:)))
In incheiere vreau sa revin la punctul nevralgic despre care aminteam in titlu.
Stiu ca in tarisoara noastra e criza mai ceva ca-n restul lumii;
stiu ca taman in vara asta i-a lovit damblaua pe toti "taticii" rock-ului sa concerteze pe plaiuri mioritice,
stiu ca biletele sint scumpe ca naiba
si ca prin buzunarele unora cam sufla vintul...
Si totusi,un festival de calitate care se icapatineaza sa nu moara 
nu merita oare 30 de ron,
in care sint incluse doua zile de muzica buna 
si trei zile de distractie garantata?!?
atit per pedes cit si cu masina,nu au fost probleme cu gasirea unui loc de parcare,au existat saci pentru deseuri,standuri cu papica si berica ieftina si rece,oameni care au asigurat in mod decent si neagresiv desfasurarea civilizata a celor doua zile de concerte.Multumiri "Celui de la butoane",care a tinut sa contrazica pesimista prognoza a INMH-ului si nu a dat cu ploaie decit la finalul primei seri;plus o rafala scurta si glumeata care a durat fix cit o jumatate de piesa de la Altar si care nu se pune;acesta a fost probabil semnul ca ei vor fi cei alesi:)))De rau: chiar daca de jur imprejur se intindea codrul des si umbros,n-ar fi stricat amplasarea unor WC-uri si pentru uzul spectatorilor.Multi,putini,simteau si ei din cind in cind nevoia stringenta de a se "reculege" in intimitatea unei toalete:))Categoria fapt divers (sau nici de bine,nici de rau):unele dintre formatiile participante au oferit amatorilor ocazia de a achizitiona merchandise oficial,la preturi rezonabile;citiva dintre baietii care se ocupau cu perpelirea carneturilor pe gratar au manifestat o mare apetenta pentru metale,dind cu spor din bonetele de bucatar in ritmul muzicii; festivalul a fost "dog friendly",o gasca intreaga de catei melomani participind cu ardoare la ambele seri de concert.Regret ca n-am fost suficient de iute de mina ca s-o imortalizez pe catelusa care fugea spre virful muntelui ca racheta,purtind triumfatoare in bot un sac plin cu "bunatati",sterpelit de undeva de prin backstage:)))In incheiere vreau sa revin la punctul nevralgic despre care aminteam in titlu.Stiu ca in tarisoara noastra e criza mai ceva ca-n restul lumii;stiu ca taman in vara asta i-a lovit damblaua pe toti "taticii" rock-ului sa concerteze pe plaiuri mioritice,stiu ca biletele sint scumpe ca naiba si ca prin buzunarele unora cam sufla vintul...Si totusi,un festival de calitate care se icapatineaza sa nu moara nu merita oare 30 de ron,in care sint incluse doua zile de muzica buna si trei zile de distractie garantata?!?
