FOAIE VERDE BARABOI / SUEDEZII-S FRATI CU NOI!

In fiecare an prin februarie tot poporul uita de probleme,de taxe si impozite,de politica sau de scumpiri si intra in marea febra a Eurovisionului.Pret de vreo luna toata lumea dezbate,butoneaza si voteaza de zor.Anul asta am ratat prima semifinala si din cite am observat n-am pierdut mare lucru.Ascultasem toate piesele,din care nu prea aveai ce alege.Singura oarecum digerabila mi s-a parut compozitia lui Mihai Alexandru -"Prea mici sint cuvintele",dar nu o vad in niciun caz apta sa mearga la Belgrad.Mama zicea ca si cea mai slaba piesa Compact e mai buna decit asta:-)(asociere de idei inevitabila atunci cind interpretul piesei e Leo Iorga).
La semifinala cu numarul doi am inceput prin a ma delecta cu "perlele" prezentatorilor(Mugurel Vrabete:"za lest,bat not za list",Iuliana Marciuc:"Cum poate sa voteze suedezii?",ca sa nu mai zic de fatuca ce introducea interpretii in concurs!Interventiile duduii incepeau in mod inevitabil cu panseuri din ciclul "Muzica este..." "un amalgam de sentimente","stenografia emotiei" si altele la fel de "inspirate").
Cind a inceput concursul m-am intrebat si eu ca proasta: "Who the fuck is Monique?"Sau Lucia Dumitrescu?Sau Viper?Si mai ales unde stau ascunse tot anul aceste "tinere talente" care apar ca ciupercile odata cu selectia nationala ca sa dispara dupa,in neantul din care au rasarit.
Despre junele de la Viper am aflat cu stupoare ca e vice-campion national de karate si ca a luat lectii de canto.Despre aptitudinile sale sportive nu-mi permit sa comentez,dar lectiile alea de canto cred mai degraba ca le-a visat decit ca le-a urmat!
Melodia care le-a surclasat fara drept de apel pe celelalte 11,atit din punct de vedere componistic cit si al interpretarii,se numeste "Shine" si apartine suedezilor de la Biondo.Evident s-a facut multa gargara pe tema reprezentarii Romaniei la Eurovision de catre artisti din alta tara.Pentru toti patriotii astia n-am decit o vorba:cind or scoate ai nostri o piesa mai buna decit ai lor,atunci mai discutam!
Haios mi s-ar fi parut sa participam cu melanjul romano-suedez"Railroad,railroad".Mie Rednex mi-a placut dintotdeauna si n-am sa uit niciodata concertul din "94,cind cei doi nebuni care o acompaniau pe Annika la vremea respectiva au aparut pe scena purtind doar cite o soseta(si nu in picioare)sub privirile siderate ale intregii Polivalente.De asta-data publicul i-a vazut in finala dar juriul de specialisti i-a adus in pozitia de "primii sub linie",in favoarea celor de la VH2.
Piesa acestora ,"Follow me",mi s-a parut destul de "catchy"(ca sa citez obsesia Iulianei Marciuc)pentru a face fata onorabil la Belgrad.
Desi n-as fi crezut sa ajung vreodata sa spun asta,recunosc ca piesa "micului Motzart" mi s-a parut absolut OK.Trupa Zero imi era mult mai aproape de suflet pe vremea cind se numea Praf in Ochi si reprezenta o aparitie inedita si promitatoare in peisajul muzical romanesc.Ma rog,timpul trece,si oamenii isi mai schimba idealul artistic,dupa cum bate vintul financiar si trendul!
Despre piesa lui Catalin Josan si cea a Nicolei ma abtin de la comentarii.Singurii pe care nu i-as fi vazut de nicio culoare printre finalisti sint P(a)ula Seling si Provincialii!!!
In rest,la selectia nationala Eurovision 2008 am vazut nenumarate melodii de tip Mamaia'86,o multime de "artisti' de doi lei si o apetenta furioasa pentru ritmuri si limbi straine.S-a cintat in italiana,spaniola,franceza,ba chiar si in dialecte africane!Doar la germana nu s-a gindit nimeni,da lasa,ca la anu' poate-si manifesta Rammstein dorinta sa ne reprezinte la Eurovision!
P.S.:L-as trimite oricind pe Laurentiu Cazan cu "Say something"(mai ales in varianta de duet cu Mihai Traistariu prezentata ca intermezzo in semifinala a doua).Pacat ca nu se poate!

MUSIC COCKTAIL PENTRU INDRAGOSTITI(I DE ROCK)

14 februarie 2008 s-a prezentat cu o mare oferta concertistica in cluburile bucurestene.Asa ca mi-am zis sa incalc traditia ultimilor ani de a-mi lua portia de "Anti-Valentine's Day" in Club A cu Tapinarii si am optat pentru City Live Tour,initiativa inedita a postului de radio City FM.Trei trupe practicind genuri muzicale diferite aveau sa cinte prin rotatie in trei cluburi:Oldschool,Muzeul Taranului Roman si Backstage.Cum nu mai fusesem in Backstage de nu mai siu cind, nu mi-a fost greu sa decid incotro sa-mi indrept pasii,mai ales ca ordinea de intrare a trupelor mi s-a parut cea mai convenabila in acest loc:Byron,Trupa Veche si Timpuri Noi.Din motive de ordin tehnic,inerente acestui tip de "simultan",toata povestea a tinut in jur de cinci ore.Recitalurile au fost destul de scurte,intrerupte de pauze mari,cauzate de deplasarea artistilor dintr-o locatie in alta,plus montarea/demontarea sculelor etc.Backstage-ul era plin doar pe jumatate,cu un public destul de pestrit:cupluri de indragostiti(14 februarie,deh!),fete singure si grupuri de prieteni la un pahar de vorba.
Desi Byron nu e tocmai pe gustul meu,piesele de pe "Forbidden Drama" s-au potrivit manusa cu atmosfera intim-lenevoasa de inceput de concert.Muzica m-a leganat atit de placut incit la un moment dat era cit pe ce sa atipesc.Noroc cu aparitia la pauza a vesnic agitatului Kirk,aflat intr-un periplu de "inspectie" prin cele 3 localuri."Bai,e belea:Trupa Veche a plecat din MTR cu tot cu microfoane si Timpuri Noi n-au pe ce cinta!"
Trupa Veche m-a cam bulversat,stirnindu-mi o sumedenie de impresii contradictorii.Instrumental vorbind mi-a placut destul de mult,lucru lesne de inteles cind line-up-ul include numai profesionisti:Liviu Manescu-bas,Traian Balanescu-clape,Matei Damian Ulmu(Bere Gratis)-chitara si Andrei "Forest" Stancescu(ZOB)-baterie.Impresia placuta e insa rapid anulata de cei doi pustani de la voce:un "el" lipsit de personalitate(Cristi Bondor) si o "ea" cu prea multa personalitate,as zice(Oana Stoica).Fata nu sta rau cu vocea dar ca aparitie scenica e un dezstru.Oricum,gustul amar nu mi l-a provocat atit vestimentatia vocalistei,cit mai ales incongruenta stilistica a repertoriului.O combinatie inegala si nefericita de genuri,care vor sa injghebeze un pop-rock dupa cum anunta afisul.Recitalul Trupei Vechi mi-a indus impresia unei formatii de debutanti,care nu si-a definitivat inca orientarea muzicala
Dupa miezul noptii micuta scena a fost luata cu asalt de "greii" de la Timpuri Noi.Asteptarea indelungata a meritat pe deplin.Odata cu trecerea anilor,"De regiune superior" a devenit vin vechi,de colectie.Privindu-i si ascultindu-i pe Timpuri Noi nici prin cap nu ti-ar fi trecut ca sint la al treilea concert pe seara respectiva.Debordind de energie,Artan,Iliescu si compania au atacat in forta vechile hituri "Tanta","Luca","Adeline","Vecina" sau "Mistretul galben",care suna mai prospat ca niciodata.

Moment de mare sensibilitate - "Tata" lui Iliescu mi-a dat acelasi fior ca si "Mama" celor de la Cargo...Desi spectatorii electrizati reclamau cu indirjire "Perfect" sau "Bordelul mov",bisul a cuprins mai recentele "Rock n roll" si "Asteroidul".

De prisos sa mai spun ca Artan s-a manifestat in stilul caracteristic,naucind asistenta cu grimasele si jocul sau de scena(ba chiar si din afara ei,omul coborind la un moment dat printre mese).Chiar daca era trecut de doua noaptea ,sint convinsa ca cei prezenti nu s-ar fi suparat deloc sa mai cinte pret de vreo ora alaturi de explozivii Timpuri Noi.

Cu putina bunavointa,cu mai putine inimioare de plus si dulcegarii,14 februarie se poate transforma intr-un pretext la fel de bun ca oricare altul pentru o intilnire cu muzica de calitate.

Hai "Happy Valentine's Day!" si "fuga,fuga prin porumb..."

METALIS NIGHT 3 PE POST DE VALENTINE'S DAY

Anul asta am luat-o cu petrecerea de Valentine's Day de pe 13,ca e mai rock.In jur de ora 19 am descins la Casa de Cultura a Studentilor din Iasi,in Clubul Sundays.Intrarea 1o Ron,cu un afis al manifestarii ca bonus.Localul mi-a placut mult,deoarece nu arata nici a bodega jegoasa de rock, nici a bar de fite,ci a club civilizat de rock.Zic arata, pentru ca Sundays e un club studentesc,fara un specific muzical anume.Inauntru lume putina,muzica adecvata evenimentului(spre deosebire de cea din clubul iesean XS unde,in seara de rockoteca se auzea muzica house),bere la sticlute mici si preturi mari.Pina la inceperea concertului s-au adunat in jur de 100 de persoane,fapt ce i-a inspirat prezentatorului o dizertatie pe tema lipsei de interes a rockerilor locali fata de manifestarile live si fenomenul underground.Seara a inceput cu un anunt neplacut:capul de afis,ucrainienii de la Mental Demise n-au putut ajunge,bateristul lor avind oarece probleme cu "militia" din Ucraina.
Cind si-au facut aparitia pe scena baietii de la Shadowsong am ciulit urechile,curioasa sa aud ce a mai produs orasul meu natal in materie de rock.Am putut sa constat cu satisfactie ca Suc eava a dat o noua formatie de mare talent,in pofida virstei fragede a trupetilor,liceeni de clasele a X-a si a XI-a.Shadowsong au etalat citeva compozitii extrem de reusite,cu instrumentatii ample si foarte melodice,care s-au bucurat de un succes nebun la public.Singura chestie care mi-a placut mai putin a fost contrastul dintre voce si partea instrumentala.Dupa mine s-ar fi potrivit o voce mai putin brutala,poate ceva gen Crematory,dar la urma urmei trupa se declara de death metal melodic,asa ca poate ma insel eu...
Cei prezenti s-au aratat incintati de prestatia baietilor,manifestindu-si in continuare entuziasmul si la recitalul celorlalti suceveni de la Piatra.In ceea ce ma priveste,surpriza serii a fost sa-l descopar in spatele tobelor pe vechiul meu amic Leo,pe vremuri baterist la Mercy's Dirge.Cu unul din membrii trupei Bucovina la chitara si voce,Piatra ne-a delectat cu un recital de gothic cu versuri in limba romana,amintind pe undeva de stilul practicat de veteranii ieseni de la God.
La inceputul show-ului Sincarnate,numarul spectatorilor aproape se dublase iar atmosfera se incinsese bine de tot.Cum ii vazusem cu 2 saptamini in urma in Bucuresti nu ma asteptam la mari noutati de la Sincarnate.Surpriza extrem de placuta a fost faptul ca au sunat mult mai bine ca in Live Metal Club,confirmind impresia deosebita pe care mi-au lasat-o la prima intilnire.Participarea lor la Metalis Night a fost inceputul unui turneu de promovare a EP-ului "On the Procustean Bed" in 14 orase.Mult succes le doresc!

Pentru ca veni vorba de sunetul excelent,acesta a fost asigurat de un domn cu alura de cocalar(no offense,dar puteti vedea si in poza ca arata exact cum va spun!).Sau poate ca era un rocker inrait deghizat in vinzator de telefoane mobile sutite(s-au mai vazut cazuri!)Oricum,nota 10 pentru sunet!
Absenta celor de la Mental Demise i-a transformat pe clujenii Necrovile in cap de afis,dar cum muzica lor nu mi-a spus nimic nici in Bulgaria,la Thrash'Til Death Fest(unde au dechis pentru Sepultura),nici la concertul din LMC,am plecat chiar in momentul in care incepea recitalul lor.Nu de alta,dar vroiam sa -mi pastrez intacta starea indusa de Shadowsong,Piatra si Sincarnate!

RIDICA-TE STEFANE SI VEZI-TI FII!...

Stiti voi,dragii mosului(ma rog,ai babei!) ce e 2008?Ati ghicit:an electoral!Dar ce nu stiti e ca,tot in 2008 se implinesc 620 de ani de la prima atestare documentara a Sucevei.Asa-i ca habar n-aveati?Nu 600,nu 700,nici macar 650,ci taman 620!Tinind cont de cele doua evenimente epocale,nenea primarul din Suceavasi-a zis ca in februarie ar fi numai bine sa dea o serbare ca-n basme(3 zile si 3 nopti) pentru electoratul local.Eu sint de parere ca pina la alegerile din mai dl.Lungu ar putea continua seria petrecerilor cu aniversarea a 620 de ani si o luna,doua luni si-o saptamina etc. de atestare documentara...De regula, zilele urbei se serbau de Sinziene,pe 24 iunie(mare hram al manastirii Sf.Ioan cel Nou de la Suceava) cu mici,berici si artifici(sic!),cu friptane la gratar si garnitura de varza muzicala in centrul orasului.Dar cum anul asta nu stiu cum s-a facut ca 24 iunie asta pica taman dupa alegeri,primarele si-o fi zis ca n-ar fi rau sa dea cu artifica electorala inca de prin februarie.Ceata,o ninsoare anemica,dar numai buna sa-ti bage niscai umezeala pina in maduva oaselor si un frig de crapau pietrele;ce mai,conditii atmosferice mai mult decit prielnice pentru o manifestare in aer liber!
Afisele de prin tirg anuntau un concert cu Zdob si Zdub,Loredana si Holograf.La caderea serii,Cristi Minculescu & comp. degerau in plina desfasurare pe scena din fata Casei de cultura;dar,la urma urmei,Iris e aproape un fel de Holograf,nu?!M-am bucurat sa aud live batrina piesa "Eu si cu tine",ca de ani de zile n-o mai ascultasem decit de pe caseta Electrecord,achizitionata acum vreo-suta de ani din Costinesti.Dupa traditionala "Floare de Iris"(prima piesa de bis),nea primarele s-a infipt pe scena si-a dat drumul la discurs.Din pacate pentru domnia-sa,irisii mai aveau de cintat o piesa,asa ca edilul-sef a trebuit sa-si inghita momentan speech-ul,acoperit nemilos de primele acorduri din "Strada ta",si sa ramina stingher pe scena,incadrat de Valter si Boro care se zbenguiau in jurul lui.Chestie care mi-a amintit de rockerasii adolescentei mele,care pe la inceputul anilor'90 se urcau pe scena Casei de cultura la concertele cu Iris si-si foloseau fularele de la git pe post de chitari electrice.Si,nu stiu de ce,m-am asteptat sa-l vad pe dl.Lungu smulgindu-si esarfa de matase si prestind un solo de chitara alaturi de Valter.Omul insa a fost mai retinut,multumindu-se sa dea sacadat din cap si sa tina discret ritmul din picior.Dupa care si-a expus in sfirsit micul discurs si i-a blagoslovit pe Iris cu o medalie(!?) si o diploma de onoare din partea sucevenilor.
Zdobii au venit cu un program adaptat pentru genul asta de paranghelii populare."Bunica bate doba" si multe piese de-ale lor cu iz folcloric,cu mult fluier si trompeta,care au prins de minune la bucovineni.Insufletiti de muzica vecinilor de peste granita si pe trei sferturi paralizati de frig,cetatenii au inceput sa tropaie mai ceva ca la o nunta cu strigaturi.
Pe la zece si ceva ma aflam intr-o laterala a scenei,hidratindu-ma cu un vin fiert.Pozitie care mi-a oferit "privilegiul" de a ma trezi la mai putin de doi metri de Volkswagen-ul Touareg in care se lafaia "diva inamorata".Jandarmii au facut pirtie de la "caleasca" pina la scena,dom'primar a rasarit ca din pamint linga portiera si multimea de gura-casca si-a pregatit urgent aparatele foto si telefoanele mobile din dotare.Dupa circa 10 minute de hlizeli in masina cu junele Connect-R,"printesa" a coborit si a tulit-o spre scena pe un alt traseu,lasindu-l pe nenea primaru' cu buza umflata si lipsindu-ma de prilejul de a-i trage si eu o poza...:-)(apropo de poze,cucoana si-a proptit de urgenta pe nas o pereche de ochelari de soare negri,sa nu cumva s-o orbeasca blitz-urile...sau poate ca sa nu fie recunoscuta :-)Pret de o clipa am avut senzatia ca asist la sosirea presedintelui SUA,pentru securitatea caruia fortele speciale au pregatit rute alternative,ca sa nu nimereasca in vizorul vreunui lunetist.
In fine,Loredana s-a cocotat pe scena intre cei 10 instrumentisti si i-a dat drumul la ziga-zale,le-le-le-uri si alte alea de-ale ei.N-au lipsit(se putea altfel?!)"Trandafir de la Moldova",fustele tiganesti si calupul de piese tip "Satra",ca,deh,Lori e si mare vedeta de telenovea in "Inima de tigan"!Pe la jumatatea recitalului, tanti a aparut cu o toba(sparta) in brate si a inceput sa bata-n ea cu atita foc de-am crezut ca e mamaia aia baterista a lui Roman de la Zdob si Zdub...
La final...nelipsitele focuri de artificii,dupa care,fuga acasa si da-i nene cu paracetamol si ceai fierbinte!
Mama lor de artificii,ca mai bine plecam acasa dupa Zdob si Zdub si prindeam la tv finala pentru Eurovision!
Dar despre Eurovision,in episodul urmator,dragii mosului!(ma rog,ai babei!)
P.S.Bila neagra:sonorizarea a fost de cacao,dar cind bugetul trebuie sa acopere lasere si artificii,mai da-l incolo de sunet!
Bila alba:de remarcat faptul ca la o manifestare de genul asta reteta n-a mai cuprins tot felul de panarame playback-iste ci numai artisti capabili sa gidile urechile audientei cu o prestatie 100% live.

ROCKERU' VASILE

Zilele trecute ma gindeam pe unde o fi diparut de atita vreme si cum de nu l-am mai intilnit pe la niciun concert(ca il stiu mare amator)?Si chiar in seara urmatoare m-a batut pe umar in Live Metal Club.Cu gura pina la urechi,euforic si afumat ca-ntodeauna,doamnelor si domnilor:Rooooooockeru'Vasile!!! Nu-mi mai pot aminti cu precizie anul in care l-am intilnit prima oara.Oricum,undeva prin '90,in zilele de aur ale Costinestiului intesat de metalisti pletosi(da,ati citit bine,voi astia mai mici!am zis metalisti,nu manelisti!).Cert este ca in fiecare vara sau de fiecare 1 Mai muncitoresc,de indata ce porneam din halta spre Radiovacanta,pe drumeagul dintre lac si plaja se materializa,inevitabil,rockerul cersetor.Cel putin asa ii spuneam la vremea respectiva,cind inca n-avusesem onoarea sa devenim amici.Il vedeam din departare,adus parca de un instinct secret care ii spunea cu precizie momentul descinderii noilor turisti in Costinesti.Ulterior nu l-am intrebat niciodata daca stia pe de rost mersul trenurilor sau pur si simplu avea un al saselea simt.Mic de statura,slabanog,bronzat,cu o claie de par lung in cap si o vesnica geaca uzata de blugi,omuletul te intimpina invariabil cu un zimbet blajin,cu un vag iz de bere si rugamintea,imposibil de refuzat,de a-l milui cu 500 de lei.N-as putea estima valoarea de atunci a celor 5 sutare de leuti.In primii ani,cred ca din citeva astfel de donatii incropeai de-o bere.In anii urmatori insa,inflatia galopanta facuse din moneda de aluminiu o suma absolut infima,cu care,sincera sa fiu nu stiu daca mai puteai sa faci ceva.Poate,cel mult sa-ti platesti o intrare la buda din spatele Radiovacantei ca sa scapi de berea bauta mai devreme...Oricum,desi preturile o luau razna in fiecare an si sumele solicitate de ceilalti rockeri "intreprinzatori" se majorau in consecinta,Vasile al nostru raminea credincios principiilor sale de neclintit:500 de leuti si niciun sfant in plus!Asa s-a facut ca am imbatrinit venind an dupa an cu moneda pregatita inca din tren in intimpinarea lui Vasile,intrat intre timp in simbolistica statiunii,alaturi de Epava si de Obelisc.Asta pina intr-o buna zi,cind moneda de 500 a disparut de pe piata,rockerii au disparut din Costinesti si Vasile a incetat sa mai bintuie pe malul lacului.

L-am regasit la Top T,la fel de popular printre semeni ca si pe litoral,ocazie cu care l-am aflat a fi buzoian si mare stelist.Dupa un timp,omul a inceput sa apara tot mai des pe la concertele din Bucuresti(vietuind de asta data in Ploiesti),pentru ca,in cele din urma, sa se stabileasca definitiv in capitala.Schimbare ce i-a priit din plin,Vasile fiind acum tuns,rotofei ca un hirciog,angajat model cu o leafa barosana,dar in continuare rocker, stelist si mare amator de bere.

"Ce mai faci,Vasile,cum o duci?" "Bine de tot,mi-au marit astia iarasi salariul,mi-am luat casa,televizor si masina de spalat,mai am nevoie doar sa-mi gasesc o crestina cu care sa ma insor!Sa aiba grija de mine si sa am pe umarul cui sa pling.O roackara,ma-ntelegi?" "Nu te mai vedem in ultimul timp pe la concerte..." "Pai nu,ca Romania ca rock e zero...Merg la concerte la Sofia,in Cehia,la Madrid...Voi ce faceti?Nu veniti in iunie la Gods of Metal,la Bologna?Sa nu mergeti la Wacken,ca-i nasol!"

SATURDAY NIGHT (METAL) FEVER

Simbata seara:Luna Amara in Laptarie sau cintare underground in Live Metal Club?Hai in LMC,mi-am zis, deoarece, spre rusinea mea, n-am reusit sa ajung de cind s-a deschis si pina acum.Zis si facut!La fata locului puhoi de rockerime si sumedenie de prieteni.In deschidere au urcat pe scena niste trupeti din Timisoara,pe numele lor In Defiance.Punctul lor forte - vocalista "con cojones",care ne-a dat pe toti pe spate cu o voce demna sa rivalizeze cu cele ale unor "grohaitori" patentati de la trupele grele de death metal.Nu glumesc si o spun in calitate de posesoare a unei voci "suave" de bas-bariton,dobindita in urma celor 16 ani de fumat constiincios.

In continuare am ris cu lacrimi la show-ul celor de la Snapjaw.Care cinta "horror-thrash"(na,ca muream prosta si de asta n-auzisem!).De horror,ce-i drept era horror,mai ales vocalul,impopotonat cu o geaca de motor fara o mineca si minjit din belsug cu un maglavais maroniu,cu pretentii de singe.Mineca lipsa s-ar mai fi putut justifica prin gipsul de la mina respectiva,dar masca de tip craniu,cu un soi de fasole pe post de dinti,ne-a lasat "masca" pe toti.Ca sa nu mai pomenesc de originalul colier confectionat,cred,din iadesurile de pui ramasae de pe la gratare:-).Dupa amuzamentul copios oferit de baietii astia a urmat un moment de respiro(a se citi beri si conversatii cu prietenii) pe fundalul muzical obosit(or) al celor de la Necrovile.

Actul 3 si in acelasi timp obiectivul declarat al serii - lansarea EP-ului "On the Procustean Bed" al trupei Sincarnate.Un recital bine pus la punct,care a entuziasmat pletosimea prezenta pina la punctul de fierbere.Promitatori de tot copiii!Astept cu interes sa-i mai ascult pe 13 februarie la festivalul de la Iasi.Singura bila neagra pentru ei a fost ideea nefericita a vocalului de a se unge din cap pina-n picioare cu de-acum "celebrul" blood,care-ti lasa impresia, infricosator de reala, ca pustiul sufera de o ingrozitoare boala de piele.(Presupun ca mai ramasese o portie zdravana din mai -sus mentionatul maglavais de la Snapjaw si nu s-au indurat sa arunce bunatate de vopsea)

Nici nu se potolisera bine spiritele dupa Sincarnate,ca pe scena si-au facut aparitia veteranii de la Gothic(intr-o formula improspatata).Ocazie cu care mi-am amintit cu drag de perioada de glorie a metalului romanesc de pe la mijlocul anilor '90.Sound-ul lor inchegat si "rotund" a facut diferenta intre aceasta trupa de cursa lunga(cu o vasta experienta concertistica) si mai tinerii lor colegi.

Am parasit LMC-ul mult dupa miezul noptii,insufletita de o satisfactie greu de descris.Promit solemn sa revin,mai ales ca trebuie cercetate si faimoasele seri de rockoteca ale maestrului Morrison!

HARD ROCK THE NATION!

Pe la concertele din tinerete cascam ochii cit cepele la vederea cite unui norocos ce purta cu mindrie un tricou cu sigla celebrului Hard Rock Cafe.Imaginindu-mi din nu stiu ce motiv ca respectivul chiar l-a vizitat...

Ei bine,natiune,de-acum visul poate deveni realitate!E suficient sa te deplasezi pina la intrarea in Herastrau,vis-a-vis de Pavilionul H,ca sa vezi minunea si sa-ti cumperi tricoul aferent.Hard Rock Cafe Bucharest exista!!! Si nu,nu ma refer la bodega omonima ce fiinta acum citiva ani prin Drumul Taberei :-),ci la cel original!

La intrare ne-a luat in primire un baiat extrem de sociabil, care ne-a urat bun-venit si ne-a intrebat ce facem(pe bune),dupa care ne-a condus la "raionul" de fumatori si ne-a indemnat sa facem un tur de "muzeu".Localul arata comparabil cu cele din afara,amabilitatea gazdelor asemenea,numai la capitolul "servire" se simte pe deplin ca ne aflam in patria Mioritei.Pentru inceput am parlamentat cu o chelnerita zapacita,care a facut de 3 ori naveta pina la bucatarie si retur doar pentru a ma informa de fiecare data ca felurile comandate de mine rind pe rind nu sint disponibile.Cind ajunsesem la concluzia ca voi epuiza in curind toate ofertele din meniu fara niciun rezultat,am aflat cu bucurie ca,in fine,se gaseste si pentru mine ceva de-ale gurii pe la bucatarie!

In asteptarea prinzului am comandat o bere,pe care a adus-o un chelner si le-a plasat-o doamnelor de la masa vecina.In compensatie,o alta angajata ne-a adus noua cafelele doamnelor :-)

Pret de o ora si ceva maruntis am asteptat sosirea bunatatilor,in zgomotul zglobiu al veselei scapate pe jos de catre personalul aiurit al restaurantului.Cind urechile noastre se lungisera de foame pina la dimensiuni magaresti,a aparut in sfirsit purtatorul comorilor culinare!Din cele comandate,evident,au uitat sa ne aduca salata,iar desertul lipsea cu desavirsire.Dar ce mai conta,cita vreme sosise mincarea mult(prea mult)asteptata!Ne-am repezit ca hamesitii asupra bucatelor,care s-au vadit a fi foarte gustoase,dar nu chiar intr-atit incit sa justifice preturile extrem de "picante".Ca sa inchei capitolul "haleala",oferta contine in principal feluri de american cuisine cu influente mexicane.De mentionat burger-ii supradimensionati,care necesita o mandibula destasabila,ca la serpi,ca sa poti musca din ei!

Odata potolita foamea,te poti delecta in voie cu hrana spirituala pe care ti-o ofera locul.Peretii tapetati cu obiectele d memorabilia care au facut ca Hard Rock Cafe-ul sa intre in istorie iti fura ochii imediat.Chitari,fete de tobe,articole vestimentare,accesorii,fotografii,discuri de aur si platina,toate purtind semnaturile de valoare inestimabila ale unor John Lennon,Elvis Presley,Tina Turner,Pearl Jam,Nirvana,Queen,Van Halen,Megadeth,Metallica etc,etc,etc.Pe zeci de LCD-uri raspindite in tot localul ruleaza non-stop videoclipuri rock,iar din shop-ul de la iesire iti poti achizitiona un suvenir inscriptionat cu logo-ul casei(tricouri,geci de piele,insigne,halbe de bere,pahare de cocktail sau brichete).

Foarte haioase mi s-au parut ecusoanele chelnerilor(sub forma de mini-CD-uri sau backstage pass-uri de concert,decorate cu chitari miniaturale),denumirile rockeresti ale cocktail-urilor sau sosul special al lui Joe Perry de la Aerosmith.

Dar cea mai inspirata "gaselnita" mi s-a parut panoul publicitar pentru Hard Rock Cafe,infatisind o furculita metalista :-))) Felicitari agentiei de publicitate "vinovate" si regretele mele sincere ca nu mi-a reusit o poza ca lumea pentru exemplificare.Poate data viitoare!...

RELAXATI - VA...

Pe 1 februarie am fost la un concert Travka,in Clubul Taranului.Imi place trupa asta mult de tot!I-am descoperit cu placuta surprindere la Stufstock 2004 si de atunci am incercat sa nu pierd nicio cintare de-a lor.Cu citeva zile inainte de Craciun i-am vazut evoluind in Club'60 din Suceava.Un concert in care i-am simtit obositi si cam apatici,lucru pe care l-am gasit oarecum scuzabil,avind in vedere faptul ca erau la finele turneului de promovare a noului album "Vreau sa simt Praga".(Ce-i drept,Luna Amara au cintat cu citeva zile inaintea lor si,desi erau in aceeasi situatie,n-au dezamagit deloc prin show-ul lor super-dinamic!).Pe 28 decembrie i-am revazut pe Travka in Bucuresti,la club The BLU'ZZ,unde am constatat cu bucurie ca si-au revenit.Cu atit mai surprinzatoare mi s-a parut prestatia lui George Gadei din ultimul concert(dupa o luna de pauza).Pot spune ca am stat 3 ore si ceva intr-un fum si o inghesuiala de nedescris pentru a asista la hiatusurile de memorie ale vocalului la majoritatea versurilor si la comentariile lui aiuritoare dintre piese.Colac peste pupaza,in toiul recitalului s-a infipt in fata mea o duduie tupeista,inarmata cu microfon de "U" Tv;plus cameramanul din dotare,a carui ceafa am admirat-o vreme de 3 piese.Pina cind le-am explicat ca n-am platit bilet la concert ca sa le vizionez lor spatele.
Una peste alta ,am retinut ca de-acum inainte trupa ne va priva in concerte de piesa "Corbia nebunilor" vreme indelungata si ca ne pregateste o surpriza frumoasa, undeva prin primavara.Gustul amarui pe care mi l-a last acest concert s-a mai atenuat cu ocazia unui bis lung de 4 piese si cu o bere rece bauta la final.Astept cu nerabdare o viitoare intilnire cuTravka,de la care sa ma intorc debordind de entuziasm,ca in vremurile bune!

PARADISE LOST,FOUND & LOST AGAIN!

De 3 ori am avut ocazia sa-i vad la lucru pe Nick Holmes & co. si de fiecare data am plecat de la concert cu alta impresie.La Rock'94,Paradise Lost erau in plina voga pe plan mondial si venirea lor in Romania era un eveniment epocal pentru fanii genului,mai ales in acea perioada.Show-ul lor a fost ca la carte din punct de vedere al sunetului,luminilor si repertoriului,dar lipsa aproape completa de comunicare cu publicul mi-a lasat impresia unor meseriasi care au venit la uzina,si-au prestat programul de lucru si,exact la ora inchiderii, au plecat fara sa priveasca inapoi.In 2005,la Arenele Romane,am avut parte de un Nick Holmes mai cald si mai comunicativ;din pacate calitatea sunetului mi s-a parut fluctuanta de-a lungul recitalului,motiv pentru care nu m-am putut bucura pe deplin de reintilnirea cu maestrii metalului gothic.Iata ca pe 19 februarie 2008 Paradise Lost ne-au onorat pentru a 3-a oara cu prezenta,de asta data in Pavilionul 18(sau Hangar 18) de la Romexpo.Un spatiu care mi s-a parut straniu pentru un concert de rock,dar care a oferit in compensatie o acustica deosebit de buna.Dupa o lunga incalzire asigurata de Negura Bunget(care au inregistrat cu aceasta ocazie un DVD),headliner-ii serii si-au facut aparitia.De data acesta pot spune ca am gustat in tihna spectacolul simplu si de efect,un periplu prin diversele etape stilistice ale acestei trupe de veterani,piesele lor de rezistenta mai vechi si mai noi si scurtele conversatii ale vocalului cu publicul,mai putin numeros decit m-as fi asteptat.

REVELION ROCK IN KAVARNA