Si daca tot au dat navala pisicile pe blogul meu rockeresc,zic ca-ar fi cazul sa le prezint si pe celelalte feline din familie.Sedinta foto a fost extrem de solicitanta si dureroasa.(evident pentru mine,care am fost nevoita sa ma tirasc pe sub mobile si astept minute in sir in pozitii imposibile bunavointa nabadaioaselor fotomodele)
SHREK
SHREKFIONA
CHEWBACCA
YODA 
LEIA 
ELODIA
CHEWBACCA YODA LEIA ELODIA (ONE-EYED) PEPE 
SCARAMOUCHE 
OSCAR
HARA 
TRAVKA 
SCARAMOUCHE OSCARHARA TRAVKA TILO(WOLF - LACRIMOSA) 
TAVI(PILAN - CARGO) 
PUP(CRISTIAN - CARGO)(zis si PUPI,zis si PIPI)
Din seria "mitzelor muzicale" au mai facut parte cu onoare Alice(Cooper),Baciutz(Igrisan),Cargo(birmanezul cu barbutza de tzap),Ozzy(Osbourne),Barese(Adi Barar),Maidenitza,Max(cavalera) si altii,pe care nu mi-i amintesc momentan.Last but not least:
FALCONETTI.
TAVI(PILAN - CARGO) PUP(CRISTIAN - CARGO)(zis si PUPI,zis si PIPI)Din seria "mitzelor muzicale" au mai facut parte cu onoare Alice(Cooper),Baciutz(Igrisan),Cargo(birmanezul cu barbutza de tzap),Ozzy(Osbourne),Barese(Adi Barar),Maidenitza,Max(cavalera) si altii,pe care nu mi-i amintesc momentan.Last but not least:
FALCONETTI.Iubirea vietii mele,disparuta in mod misterios dupa doi ani si jumatate de tandra convietuire.
Tuturor pisicilor mele foste,prezente si viitoare:)) le adresez pe aceasta cale un calduros MIIIIAAAAUUUU!!!
Oscar stie ca startul ideal pentru o zi de joaca este un bol cu cereale la micul dejun.
Chiar daca mama a uitat sa puna lapte peste ei...
...fulgii de porumb sint absolut IRRREZISTIBILI!!
Scaramouche a invatat ca legumele verzi sint o sursa perfecta de vitamine si energie.
Prin urmare,la prinz se delecteaza entuziast cu o portie de fasole verde,
urmata de o binemeritata siesta intr-un culcus ecologic...
...obtinut prin reciclarea pungii in care au fost aduse pastaile de la piata.
La trezire,o gustare usoara e binevenita.
Dupa cum spunea si maestrul Caragiale,catravetele e minunat si contine 90% apa:))
Cum nu trebuie sa dai din coate ca sa ajungi in primul rind,singurele griji care-ti ramin sint coada interminabila de la dozatorul cu bere si scanarea amfiteatrului in cautarea unor figuri cunoscute cu care sa impartasesti bucuria spectacolului.Eu le-am pescuit pe Elena si pe Mary(fosta vocalista la Kratos),rockerite cu vechi state de plata,care faceau headbanging in fata scenei si cu care mi-am fixat urmatoarea intilnire la unplugged-ul Anathema.
Pe urma am dat peste Stefan de la Metropotam,aflat la datorie,cu ditamai aparatul foto atirnat de git si misunind prin multime,la vinatoare de instantanee..N-a trecut mult pina m-am intilnit si cu Nelu Tilie,personaj pitoresc pe care il stiu din primii ani post-revolutionari,omniprezent la concerte,angajat pe vremea aceea la "Tineretul Liber"(pentru cei mai mici,T.L. era in perioada respectiva un ziar cu o hirtie si o grafica mai mult decit indoielnice,dar care tinea loc pentru rockeri si de Metal Hammer si de HardRock Magazine,avind rubrici consistente referitoare la evenimentele de gen).Nelu purta pe atunci la git o chitara electrica din metal confectionata artizanal,motiv pentru care il numeam "omul cu chitara",necunoscindu-l personal pe vremea aceea.
Si evident 'hop si Rockeru' Vasile(despre care v-am povestit pe larg cu alta ocazie) cu care am proiectat excursia cultural-educativa din aceasta vara la KaliaKra Rock Fest.Printre diverse intilniri si conversatii am asistat la recitalurile de deschidere sustinute de Sincarnate si Indian Fall.Sincarnate au aparut in fata publicului cu o prestatie viguroasa,avindu-l la microfon pe vechiul lor vocal din cite am inteles eu,ca Fane sigur nu era.
Indian Fall a urmat cu un sound sesizabil mai bun si mai inchegat,dar pe mine n-as putea spune ca m-a incintat in mod deosebit cintarea lor,putin cam monotona pentru gustul meu.
Am apreciat in schimb rigurozitatea organizatorilor,care au demarat spectacolul exact la ora inscrisa pe afis.In jur de orele 21,ladies & gentlemen: Moonspell!!!Despre ce-au cintat ii las pe altii mai documentati sa va povesteasca.Eu nefiind fan Moonspell,nu le siu discografia pe de rost si mi-am achizitionat biletul in ideea ca e un concert care nu trebuie ratat.Si bine am facut!Despre cum au cintat: numai de bine!
Exceptind cele citeva "chifle" de la inceput,sonorizarea a fost excelenta,show-ul de nota 10 si comunicarea cu publicul foarte insufletita.Portughezii au dat tot ce s-a putut pe scena: virtuozitate instrumentala,o voce ampla care-ti dadea fiori pe spate si o atmosfera absolut coplesitoare.Pe mine m-a amarit putin faptul ca n-am reusit sa fac macar o poza ca lumea,nici macar din primul rind,din cauza luminilor "de spate"(ca la Paradise Lost la Rock'94).
M-am consolat tragind cu coada ochiului pe display-urile celor inzestrati cu aparate foto mult mai performante decit al meu si vazind ca nici macar tehnica avansata n-a fost de vreun folos.Oricum,show-ul de fum si lumini a fost foarte bine gindit,aducind o tusa finala perfecta la realizarea atmosferei impresionante.
Finalul a fost,cum se spune,apoteotic,de la "Vampirya" tot publicul ridicindu-se in piciore si desfasurind in amfiteatru o padure de miini ridicate si stirnind un vuiet de aplauze.La bis,vocalul a flatat publicul roman,vorbind in termeni elogiosi despre conationalii nostri de la Gog,excelenta trupa ieseana stabilita actualmente in Portugalia.In paranteza fie spus,God va fi prezenta la Rock'n Iasi,care din nefericire coincide ca perioada de desfasurare cu Anathema unplugged,privindu-ma astfel de placerea de a-i revedea in concert dupa multi ani in care le-am dus dorul.Filfiind drapelul tricolor pe scena Fernando Ribeiro et comp. si-au incheiat recitalul cu "Alma Mater" pe care m-am chinuit sa o filmez cu aparatul foto,tocmai din virful amfiteatrului.Cu scuzele de rigoare pentru slaba calitate a imaginii,puteti urmari mai jos inregistrarea.In replica,un fan bine pregatit a agitat din sala steagul Portugaliei ca sa se vada ca stim si noi pe cine am venit sa vedem.
Recitalul Moonspell la Bucuresti a fost unul dintre acele concerte de la care pleci cu incintare-n suflet si in acelasi timp cu imensa parere de rau ca a fost atit de scurt si ca s-a terminat.
Ca sa inchei intr-o nota optimista,sper ca portughezii sa ne mai delecteze si in viitorul apropiat cu o astfel de bijuterie de concert.
Peisajul era absolut dezolant: plaja semi-pustie,terasele tragindu-si obloanele,unele inca deschise dar cu bancutele intoarse cu fundu-n sus pe mesele de lemn si,fatalitate!,la clatite inchis!!!Doar cine n-a fost niciodata in Vama nu stie despre ce vorbesc.La dugheana amplasata mai sus de "Bibi" e o coada interminabila,indiferent ca e 10 dimineata sau 3 noaptea.Hoardele de flaminzi se inghesuie pe 3 rinduri asteptind sa comande o "Indopata",un "Dor de Vama",o portie de "Ciori perverse" sau o "Dinsa-n-trinsa".Ce au clatitele astea din Vama in plus fata de orice alta clatita (in afara denumirilor haioase),n-as putea sa va spun.Poate ca ineditul ofertei...Printre hamsii,suberek,shaorma si kebab te surprinde ocazia de a cumpara o clatita,delicatesa de casa pe care mai rar o gasesti comercializata la taraba.Si poate c-ar mai avea ceva in plus dar teama mi-e ca daca va dezvalui ingredientul secret n-o sa mai puneti gura cite zile-o-ti avea pe clatitele din Vama.Ei,fie ce-o fi!Eu si prietenii mei stim despre ce-i vorba si asta nu ne impiedica sa fim clienti fideli.La a doua editie de Stufstock,pe la o bucata de noapte ne-a palit foamea pe toti.Asa ca,intre doua trupe,am dat fuga la clatite.Si cum stateam noi la coada si aruncam priviri lihnite inauntru,deodata l-am zarit: era mic,pufos,simpatic si gri si alerga voios nevoie mare printre rafturi,chitaind probabil de placere printre atitea bunatati...Uitati insa ce v-am povestit si mergeti cu incredere sa incercati o clatita vamaiota pentru ca,intre timp,mai mult ca sigur micutul locatar cu mustati a fost evacuat de vreo vizita a Sanepidului.Pentru ca mi-a fost lene sa stau la coada in primele zile si mi-am aminat placerea pentru final,am ramas cu buzele umflate si va trebui sa astept pina la vara pentru o clatita cu inghetata,pepene galben,miere,frisca,nuci si ciocolata.In concluzie ne-am indreptat spre "Stuf" ca sa-mi inec amarul intr-o cafea "teapana" iesita direct din miinile fermecate ale lui Ovidiu.
La Km 0 al Vamii se adunasera "ultimii mohicani",putin mahmuri si cu nostalgia apropiatei si inevitabilei plecari intiparita pe fete.
Ca in vremurile bune,de cum am intrat sub umbrarul de stuf m-am ciocnit de Traienica Balanescu,intr-o dispozitie de zile mari,if you know what i mean...Fan impatimit al marii si al Vamii,Traian obisnuia sa descinda vara cu masina direct la "Ovidiu" si sa-si instaleze cortul chiar pe nisipul din vecinatatea terasei.Acum era in mare verva si putin cam "trotilat" tinind cont de ora relativ matinala,dar,la urma urmei,cind a fost asta o problema in Vama Veche,tarimul libertatii absolute?!Dupa un schimb de amabilitati cu niste catei simpatici 
si o ultima poza cu barca batrina,condamnata sa navigheze pe nisipul de la "Stuf" pina la sfirsitul zilelor ei ne-am continuat periplul de bun-ramas prin Vama.
Trecind prin fata unui alt punct fierbinte,atit de utila buda din centrul statiunii,zisa si "la cinci mii de lei",mi-am amintit de un personaj de poveste: numitul Jhonny de la buda.O zvirluga de baiat negricios si slabanog,"rocker" si "gigolo" dupa cum singur se prezenta.Ani de zile,cind faceam 13-14 la coada din fata "tarimului fagaduintei",Jhonny ne facea calvarul mai acceptabil,intretinindu-ne cu o conversatie spumoasa.Pentru ca,uitam sa va spun,aceasta figura vesela avea menirea ingrata de a incasa taxa de 5000 de leuti si de a-ti inmina la schimb fisia de hirtie indispensabila operatiunilor ulterioare.Daca te simpatiza Jhonny primeai chiar un supliment de kurpapier.Si cred ca putine erau domnisoarele care vizitau "stabilimentul" minate de necesitati pe care Jhonny sa nu le fi simpatizat.Cit era ziua de lunga il vedeam la datorie,intr-un sort colorat,prajindu-se la soare si flecarind cu toti clientii.Noaptea in schimb,Jhonny isi facea aparitia spilcuit pe la terasele cu muzica rock unde se distra de zor,cot la cot cu musterii sai din timpul zilei.Cu tricou alb,impecabil,si cu o pereche de blugi sfisiati,plini de insingne cu trupe,Jhonny incerca sa ma convinga ca si el e rocker inrait.Ma amuzam si-mi spuneam ca,la urma urmei de ce n-ar fi fost?Intr-un an,intoarsa de la mare,l-am vazut pe Jhonny la Stirile PRO tv daca nu ma-nsel, etalindu-si tatuajele si calitatile de gigolo.Daca aveai timp sa-l crezi(cum parea sa faca duduia reporter),nu era "un gigolo de doi bani" ci unul la mare cautare,printre ale carui cliente se numarau numai domnite una si una:care suedeza,care norvegiana,care frantuzoaica!Presupun ca vreo una din ele l-o fi luat de barbat si l-o fi dus in cele tari straine pentru ca de-atunci nu l-am mai vazut niciodata.Intre timp,buda din Vama a ramas in grija unor baragladine antipatice si a puradeilor lor,care se specializeaza la locul de munca.Pentru ultima bere in Vama ne-am indreptat spre "Epava",care din nefericire tocmai isi inchidea portile.N-am disperat si am mai facut citiva pasi pina la "Pirati",in fata careia m-am oprit pret de o clipa sa fotografiez drapelul negru cu cap de mort ce filfiie mereu deasupra crismei.M-am trezit interpelata afabil de un grup de rockeri perecareti care tindaleau in jurul unor sticle si reclamau in gura mare dreptul lor de a fi imortalizati intr-o poza.
Le-am facut pe plac si,deindata ce m-am asezt la o masa,m-am trezit alaturi cu o membra a gastii in vesele in chestiune.
Rockerita sadea,Nora si-a declinat rapid preferintele muzicale si virsta(circa 50 de ani,pe care trebuie sa admit ca nu-i arata) si m -a invitat netam-nesam sa ma mut la masa lor.Gindindu-ma la reactia lui Pino cind avea sa se intoarca(plecase sa mute masina) am refuzat politicos si am continuat sa ma intretin cu Nora.Foarte prietenoasa,desi cam incoerenta(lucru explicabil, dupa numarul paharelor si sticlelor de pe masa vecina),femeia mi-a facut o prezentare succinta a comesenilor ei si o autobiografie pe sarite(constanteanca,"mama rockerilor" dar si a unui fiu propriu,cu care are tot felul de divergente,desi se iubesc nespus etc,etc)Dupa inevitabilul schimb de numere de telefon ne-am luat ramas-bun cum se cuvine si am plecat spre 2Mai.
Ultimul punct din program inainte de "decolarea" spre Bucuresti: prinzul la "Micul golf".
Se vede ca in ziua aceea norocul culinar ma parasise cu totul,pentru ca,odata instalati la masa,nadejdile mele de a devora o salata de icre s-au naruit odata cu anuntul chelneritei ca icrele s-au terminat.M-am consolat cu o portie de mamaliguta cu brinza si smintina si,in asteptarea ei,m-am scaldat in mingiierea soarelui si a brizei,privind marea printre zecile de coliere colorate de la taraba vinzatorului de gablontzuri(reminescenta din vremea cind 2Mai-ul era fieful hippiotilor).
Bussiness-ul merge binisor in continuare deoarece toate fetele care pun piciorul in "Micul golf" se lasa seduse de atmosfera idilica a locului si simt impulsul de a se impodobi cu siraguri de scoici sau pietre semi-pretioase.Privesc spre domnisoarele ce rascolesc cu miini febrile colierele in cautarea celui ideal si-mi amintesc de acea zi splendida de septembrie in care ne-a adus Ana la 2Mai sa cautam agate.Aproape o jumatate de zi am prefirat printre degete nisipul si scoicile de la malul marii,absorbiti complet de pasiunea cautarii,cu spatele intepenit din cauza pozitiei incomode,cu soarele batindu-ne drept in crestet si cu ochii atintiti in transparenta inselatoare a apei,in cautarea pietricelelor translucide.La un moment dat s-a plictisit si Ana(care probabil blestema in gind ideea nefericita de a ne fi adus aici),s-a plictisit si biata Kiri,cockeritza ei neagra,satula sa alerge de colo pina colo de-a lungul plajei,incapabila sa inteleaga dupa ce scormonesc de zor prin nisip trei oameni adulti.La inceput o fi crezut ca rascolim dupa niscaiva oase si s-a alaturat si ea voioasa cautarii.Dezamagita de rezultat,dupa un timp s-a plictisit si a inceput sa scheaune cu ochi tristi.(Doar maica-mea a fost mai norocoasa si a descoperit intr-o vara pe paja din 2Mai un gogeamite os de cal,pe care il pastreaza cu mindrie si in ziua de azi in casuta noastra de la Sinaia,ferm convinsa ca e detinatoarea unui femur uman).Trofeele vinatorii de agate stau la loc de cinste intr-o cutiuta de bijuterii si cind le privesc imi amintesc cu orgoliu de invidia pe care le-am provocat-o "competitorilor" mei cind am gasit,cu norocul incepoatorului,"un porc de agata",cum s-a exprimat Ana.Astazi,mica plaja pustie cu agate aproape ca a disparut cu totul sub felia de pamint care s-a desprins acum citiva ani din faleza macinata de ploi.Sosirea mamaligutei cu brinza ma trezeste brusc din reverie.Pino,in calitate de director de vinzri la "Baneasa",isi pune intrebarea retorica daca mamaliga mea o fi din malai de-al lor.
Nu stiu daca-i din malai Baneasa ori ba,dar e buna si satura foamea.La doua mese mai incolo isi fac aparitia Kirk si gasca lui de prieteni.Sosirea lui nu trece neobservata,stirnind un val de saluturi prietenesti pe intreaga terasa,caci cine nu-l cunoaste pe Chirculescu la 2Mai?!?In cele din urma vine si momentul trist in care trebuie sa ma despart de iubirea vietii mele,marea.O privesc incercind sa-i inchid imaginea draga in strafundurile sufletului si-i promit c-o sa-i duc dorul clipa de clipa in urmatoarele doua luni,pina la momentul fericitei revederi.Ultima oprire de pe litoral e in desisul ce strajuieste soseaua dintre Olimp si Costinesti.In fiecare primavara comit o fapta reprobabila,devalizind cringul de liliac inflorit.
Buchetul urias de ciorchini violet ma insoteste la Bucuresti,unde vreme de citeva zile imi aminteste cu parfumul lui farmecul efemer al scurtei vacante de la malul marii.Anul asta ne vine ideea sa ne intoarcem acasa pe drumul prin Slobozia.
L-am descoperit intimplator,acum citiva ani,in urma unei greseli de orientare in Constanta.
E o ruta mult mai pitoreasca decit Autostrada Soarelui,marginita de galbenul solar al lanurilor de rapita si de verdele stralucitor al ogoarelor.
Dupa ce treci Dunarea te intimpina localnicii-braconieri cu pesti proaspat pescuiti din fluviu.Asta mai demult,pentru ca acuma oamenii se tem sa-si mai expuna marfa la vedere asa ca stau pe marginea drumului aratindu-ti cu bratele larg desfacute marimea exemplarelor pe care le au spre vinzare.Daca ar fi sa le dai crezare,ai putea achizitiona de la ei niste pesti-mamut,cu dimensiuni demne de orice poveste pescareasca respectabila.Pe-nserat ajungem in sfirsit acasa.Privelistea dezolanta a bagajelor raspindite in dezordine pri toata casa e indulcita doar de zimbetul fraged al manunchiului de liliac de pe birou.
Noapte buna,mare!Vama Veche,see you soon!
