VRAJA LUNII

Prin "96 sau '97,cind urmaream pe video cu niste prieteni inregistrarea unui concert Moonspell nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca peste niste ani aveam sa traiesc experienta pe viu.Si iata ca in 2008,anul-bomba al concertelor rock in Romania,ne-a calcat tara si trupa-fanion a metalului portughez.Asa se face ca pe 17 mai mi-am ocupat cuminte locul in Amfiteatrul National Mihai Eminescu(denumire pompoasa ce ascunde o fosta gradina de vara ceausista,cred).Locul e folosit in ultima vreme din ce in ce mai des pentru organizarea de concerte,aici desfasurindu-se anul trecut si show-urile Sepultura si NOFX.Mai mic decit Arenele Romane si ticsit cu rinduri de banci de sus si pina la scena,locul pare impropriu pentru astfel de manifestari.Mie imi place totusi,pentru ca poti urmari concertul in liniste,asezat pe bancuta si cu berica alaturi,semn clar ca m-am babit:))Desi are o capacitate destul de redusa,locul nu se umple niciodata,indiferent de "greutatea" numelui de pe afis.In plus,vederea asupra scenei este excelenta,indiferent unde te-ai aseza,acustica e foarte buna,vecini pe care sa-i deranjeze decibelii nu exista,amfiteatrul fiind amplasat intr-un parc,iar aparentul neajuns al lipsei unui spatiu deschis pentru public previne incidentele neplacute care s-ar putea solda cu capete sparte:)Cum nu trebuie sa dai din coate ca sa ajungi in primul rind,singurele griji care-ti ramin sint coada interminabila de la dozatorul cu bere si scanarea amfiteatrului in cautarea unor figuri cunoscute cu care sa impartasesti bucuria spectacolului.Eu le-am pescuit pe Elena si pe Mary(fosta vocalista la Kratos),rockerite cu vechi state de plata,care faceau headbanging in fata scenei si cu care mi-am fixat urmatoarea intilnire la unplugged-ul Anathema.Pe urma am dat peste Stefan de la Metropotam,aflat la datorie,cu ditamai aparatul foto atirnat de git si misunind prin multime,la vinatoare de instantanee..N-a trecut mult pina m-am intilnit si cu Nelu Tilie,personaj pitoresc pe care il stiu din primii ani post-revolutionari,omniprezent la concerte,angajat pe vremea aceea la "Tineretul Liber"(pentru cei mai mici,T.L. era in perioada respectiva un ziar cu o hirtie si o grafica mai mult decit indoielnice,dar care tinea loc pentru rockeri si de Metal Hammer si de HardRock Magazine,avind rubrici consistente referitoare la evenimentele de gen).Nelu purta pe atunci la git o chitara electrica din metal confectionata artizanal,motiv pentru care il numeam "omul cu chitara",necunoscindu-l personal pe vremea aceea.Si evident 'hop si Rockeru' Vasile(despre care v-am povestit pe larg cu alta ocazie) cu care am proiectat excursia cultural-educativa din aceasta vara la KaliaKra Rock Fest.Printre diverse intilniri si conversatii am asistat la recitalurile de deschidere sustinute de Sincarnate si Indian Fall.Sincarnate au aparut in fata publicului cu o prestatie viguroasa,avindu-l la microfon pe vechiul lor vocal din cite am inteles eu,ca Fane sigur nu era.Indian Fall a urmat cu un sound sesizabil mai bun si mai inchegat,dar pe mine n-as putea spune ca m-a incintat in mod deosebit cintarea lor,putin cam monotona pentru gustul meu.Am apreciat in schimb rigurozitatea organizatorilor,care au demarat spectacolul exact la ora inscrisa pe afis.In jur de orele 21,ladies & gentlemen: Moonspell!!!Despre ce-au cintat ii las pe altii mai documentati sa va povesteasca.Eu nefiind fan Moonspell,nu le siu discografia pe de rost si mi-am achizitionat biletul in ideea ca e un concert care nu trebuie ratat.Si bine am facut!Despre cum au cintat: numai de bine!Exceptind cele citeva "chifle" de la inceput,sonorizarea a fost excelenta,show-ul de nota 10 si comunicarea cu publicul foarte insufletita.Portughezii au dat tot ce s-a putut pe scena: virtuozitate instrumentala,o voce ampla care-ti dadea fiori pe spate si o atmosfera absolut coplesitoare.Pe mine m-a amarit putin faptul ca n-am reusit sa fac macar o poza ca lumea,nici macar din primul rind,din cauza luminilor "de spate"(ca la Paradise Lost la Rock'94).M-am consolat tragind cu coada ochiului pe display-urile celor inzestrati cu aparate foto mult mai performante decit al meu si vazind ca nici macar tehnica avansata n-a fost de vreun folos.Oricum,show-ul de fum si lumini a fost foarte bine gindit,aducind o tusa finala perfecta la realizarea atmosferei impresionante.Finalul a fost,cum se spune,apoteotic,de la "Vampirya" tot publicul ridicindu-se in piciore si desfasurind in amfiteatru o padure de miini ridicate si stirnind un vuiet de aplauze.La bis,vocalul a flatat publicul roman,vorbind in termeni elogiosi despre conationalii nostri de la Gog,excelenta trupa ieseana stabilita actualmente in Portugalia.In paranteza fie spus,God va fi prezenta la Rock'n Iasi,care din nefericire coincide ca perioada de desfasurare cu Anathema unplugged,privindu-ma astfel de placerea de a-i revedea in concert dupa multi ani in care le-am dus dorul.Filfiind drapelul tricolor pe scena Fernando Ribeiro et comp. si-au incheiat recitalul cu "Alma Mater" pe care m-am chinuit sa o filmez cu aparatul foto,tocmai din virful amfiteatrului.Cu scuzele de rigoare pentru slaba calitate a imaginii,puteti urmari mai jos inregistrarea.In replica,un fan bine pregatit a agitat din sala steagul Portugaliei ca sa se vada ca stim si noi pe cine am venit sa vedem.Recitalul Moonspell la Bucuresti a fost unul dintre acele concerte de la care pleci cu incintare-n suflet si in acelasi timp cu imensa parere de rau ca a fost atit de scurt si ca s-a terminat.Ca sa inchei intr-o nota optimista,sper ca portughezii sa ne mai delecteze si in viitorul apropiat cu o astfel de bijuterie de concert.