A PATRA....SI ULTIMA

Parca anume ca sa ne faca in ciuda,in ultima zi norii au disparut ca prin farmec lasind soarele sa straluceasca nestingherit peste mare si plaja.Pe jumatate incintati,pe jumatate amariti,am plecat sa dam turul de onoare prin Vama.Goniti parca de ploile din ultimele zile locuitorii de ocazie ai Vamii se inghesuiau la marginea soselei,cu tot calabalicul in spate,in asteptarea unui maxi-taxi care sa-i duca spre Mangalia.Peisajul era absolut dezolant: plaja semi-pustie,terasele tragindu-si obloanele,unele inca deschise dar cu bancutele intoarse cu fundu-n sus pe mesele de lemn si,fatalitate!,la clatite inchis!!!Doar cine n-a fost niciodata in Vama nu stie despre ce vorbesc.La dugheana amplasata mai sus de "Bibi" e o coada interminabila,indiferent ca e 10 dimineata sau 3 noaptea.Hoardele de flaminzi se inghesuie pe 3 rinduri asteptind sa comande o "Indopata",un "Dor de Vama",o portie de "Ciori perverse" sau o "Dinsa-n-trinsa".Ce au clatitele astea din Vama in plus fata de orice alta clatita (in afara denumirilor haioase),n-as putea sa va spun.Poate ca ineditul ofertei...Printre hamsii,suberek,shaorma si kebab te surprinde ocazia de a cumpara o clatita,delicatesa de casa pe care mai rar o gasesti comercializata la taraba.Si poate c-ar mai avea ceva in plus dar teama mi-e ca daca va dezvalui ingredientul secret n-o sa mai puneti gura cite zile-o-ti avea pe clatitele din Vama.Ei,fie ce-o fi!Eu si prietenii mei stim despre ce-i vorba si asta nu ne impiedica sa fim clienti fideli.La a doua editie de Stufstock,pe la o bucata de noapte ne-a palit foamea pe toti.Asa ca,intre doua trupe,am dat fuga la clatite.Si cum stateam noi la coada si aruncam priviri lihnite inauntru,deodata l-am zarit: era mic,pufos,simpatic si gri si alerga voios nevoie mare printre rafturi,chitaind probabil de placere printre atitea bunatati...Uitati insa ce v-am povestit si mergeti cu incredere sa incercati o clatita vamaiota pentru ca,intre timp,mai mult ca sigur micutul locatar cu mustati a fost evacuat de vreo vizita a Sanepidului.Pentru ca mi-a fost lene sa stau la coada in primele zile si mi-am aminat placerea pentru final,am ramas cu buzele umflate si va trebui sa astept pina la vara pentru o clatita cu inghetata,pepene galben,miere,frisca,nuci si ciocolata.In concluzie ne-am indreptat spre "Stuf" ca sa-mi inec amarul intr-o cafea "teapana" iesita direct din miinile fermecate ale lui Ovidiu.La Km 0 al Vamii se adunasera "ultimii mohicani",putin mahmuri si cu nostalgia apropiatei si inevitabilei plecari intiparita pe fete.Ca in vremurile bune,de cum am intrat sub umbrarul de stuf m-am ciocnit de Traienica Balanescu,intr-o dispozitie de zile mari,if you know what i mean...Fan impatimit al marii si al Vamii,Traian obisnuia sa descinda vara cu masina direct la "Ovidiu" si sa-si instaleze cortul chiar pe nisipul din vecinatatea terasei.Acum era in mare verva si putin cam "trotilat" tinind cont de ora relativ matinala,dar,la urma urmei,cind a fost asta o problema in Vama Veche,tarimul libertatii absolute?!Dupa un schimb de amabilitati cu niste catei simpatici si o ultima poza cu barca batrina,condamnata sa navigheze pe nisipul de la "Stuf" pina la sfirsitul zilelor ei ne-am continuat periplul de bun-ramas prin Vama.Trecind prin fata unui alt punct fierbinte,atit de utila buda din centrul statiunii,zisa si "la cinci mii de lei",mi-am amintit de un personaj de poveste: numitul Jhonny de la buda.O zvirluga de baiat negricios si slabanog,"rocker" si "gigolo" dupa cum singur se prezenta.Ani de zile,cind faceam 13-14 la coada din fata "tarimului fagaduintei",Jhonny ne facea calvarul mai acceptabil,intretinindu-ne cu o conversatie spumoasa.Pentru ca,uitam sa va spun,aceasta figura vesela avea menirea ingrata de a incasa taxa de 5000 de leuti si de a-ti inmina la schimb fisia de hirtie indispensabila operatiunilor ulterioare.Daca te simpatiza Jhonny primeai chiar un supliment de kurpapier.Si cred ca putine erau domnisoarele care vizitau "stabilimentul" minate de necesitati pe care Jhonny sa nu le fi simpatizat.Cit era ziua de lunga il vedeam la datorie,intr-un sort colorat,prajindu-se la soare si flecarind cu toti clientii.Noaptea in schimb,Jhonny isi facea aparitia spilcuit pe la terasele cu muzica rock unde se distra de zor,cot la cot cu musterii sai din timpul zilei.Cu tricou alb,impecabil,si cu o pereche de blugi sfisiati,plini de insingne cu trupe,Jhonny incerca sa ma convinga ca si el e rocker inrait.Ma amuzam si-mi spuneam ca,la urma urmei de ce n-ar fi fost?Intr-un an,intoarsa de la mare,l-am vazut pe Jhonny la Stirile PRO tv daca nu ma-nsel, etalindu-si tatuajele si calitatile de gigolo.Daca aveai timp sa-l crezi(cum parea sa faca duduia reporter),nu era "un gigolo de doi bani" ci unul la mare cautare,printre ale carui cliente se numarau numai domnite una si una:care suedeza,care norvegiana,care frantuzoaica!Presupun ca vreo una din ele l-o fi luat de barbat si l-o fi dus in cele tari straine pentru ca de-atunci nu l-am mai vazut niciodata.Intre timp,buda din Vama a ramas in grija unor baragladine antipatice si a puradeilor lor,care se specializeaza la locul de munca.Pentru ultima bere in Vama ne-am indreptat spre "Epava",care din nefericire tocmai isi inchidea portile.N-am disperat si am mai facut citiva pasi pina la "Pirati",in fata careia m-am oprit pret de o clipa sa fotografiez drapelul negru cu cap de mort ce filfiie mereu deasupra crismei.M-am trezit interpelata afabil de un grup de rockeri perecareti care tindaleau in jurul unor sticle si reclamau in gura mare dreptul lor de a fi imortalizati intr-o poza.Le-am facut pe plac si,deindata ce m-am asezt la o masa,m-am trezit alaturi cu o membra a gastii in vesele in chestiune.Rockerita sadea,Nora si-a declinat rapid preferintele muzicale si virsta(circa 50 de ani,pe care trebuie sa admit ca nu-i arata) si m -a invitat netam-nesam sa ma mut la masa lor.Gindindu-ma la reactia lui Pino cind avea sa se intoarca(plecase sa mute masina) am refuzat politicos si am continuat sa ma intretin cu Nora.Foarte prietenoasa,desi cam incoerenta(lucru explicabil, dupa numarul paharelor si sticlelor de pe masa vecina),femeia mi-a facut o prezentare succinta a comesenilor ei si o autobiografie pe sarite(constanteanca,"mama rockerilor" dar si a unui fiu propriu,cu care are tot felul de divergente,desi se iubesc nespus etc,etc)Dupa inevitabilul schimb de numere de telefon ne-am luat ramas-bun cum se cuvine si am plecat spre 2Mai.Ultimul punct din program inainte de "decolarea" spre Bucuresti: prinzul la "Micul golf".Se vede ca in ziua aceea norocul culinar ma parasise cu totul,pentru ca,odata instalati la masa,nadejdile mele de a devora o salata de icre s-au naruit odata cu anuntul chelneritei ca icrele s-au terminat.M-am consolat cu o portie de mamaliguta cu brinza si smintina si,in asteptarea ei,m-am scaldat in mingiierea soarelui si a brizei,privind marea printre zecile de coliere colorate de la taraba vinzatorului de gablontzuri(reminescenta din vremea cind 2Mai-ul era fieful hippiotilor).Bussiness-ul merge binisor in continuare deoarece toate fetele care pun piciorul in "Micul golf" se lasa seduse de atmosfera idilica a locului si simt impulsul de a se impodobi cu siraguri de scoici sau pietre semi-pretioase.Privesc spre domnisoarele ce rascolesc cu miini febrile colierele in cautarea celui ideal si-mi amintesc de acea zi splendida de septembrie in care ne-a adus Ana la 2Mai sa cautam agate.Aproape o jumatate de zi am prefirat printre degete nisipul si scoicile de la malul marii,absorbiti complet de pasiunea cautarii,cu spatele intepenit din cauza pozitiei incomode,cu soarele batindu-ne drept in crestet si cu ochii atintiti in transparenta inselatoare a apei,in cautarea pietricelelor translucide.La un moment dat s-a plictisit si Ana(care probabil blestema in gind ideea nefericita de a ne fi adus aici),s-a plictisit si biata Kiri,cockeritza ei neagra,satula sa alerge de colo pina colo de-a lungul plajei,incapabila sa inteleaga dupa ce scormonesc de zor prin nisip trei oameni adulti.La inceput o fi crezut ca rascolim dupa niscaiva oase si s-a alaturat si ea voioasa cautarii.Dezamagita de rezultat,dupa un timp s-a plictisit si a inceput sa scheaune cu ochi tristi.(Doar maica-mea a fost mai norocoasa si a descoperit intr-o vara pe paja din 2Mai un gogeamite os de cal,pe care il pastreaza cu mindrie si in ziua de azi in casuta noastra de la Sinaia,ferm convinsa ca e detinatoarea unui femur uman).Trofeele vinatorii de agate stau la loc de cinste intr-o cutiuta de bijuterii si cind le privesc imi amintesc cu orgoliu de invidia pe care le-am provocat-o "competitorilor" mei cind am gasit,cu norocul incepoatorului,"un porc de agata",cum s-a exprimat Ana.Astazi,mica plaja pustie cu agate aproape ca a disparut cu totul sub felia de pamint care s-a desprins acum citiva ani din faleza macinata de ploi.Sosirea mamaligutei cu brinza ma trezeste brusc din reverie.Pino,in calitate de director de vinzri la "Baneasa",isi pune intrebarea retorica daca mamaliga mea o fi din malai de-al lor.Nu stiu daca-i din malai Baneasa ori ba,dar e buna si satura foamea.La doua mese mai incolo isi fac aparitia Kirk si gasca lui de prieteni.Sosirea lui nu trece neobservata,stirnind un val de saluturi prietenesti pe intreaga terasa,caci cine nu-l cunoaste pe Chirculescu la 2Mai?!?In cele din urma vine si momentul trist in care trebuie sa ma despart de iubirea vietii mele,marea.O privesc incercind sa-i inchid imaginea draga in strafundurile sufletului si-i promit c-o sa-i duc dorul clipa de clipa in urmatoarele doua luni,pina la momentul fericitei revederi.Ultima oprire de pe litoral e in desisul ce strajuieste soseaua dintre Olimp si Costinesti.In fiecare primavara comit o fapta reprobabila,devalizind cringul de liliac inflorit.Buchetul urias de ciorchini violet ma insoteste la Bucuresti,unde vreme de citeva zile imi aminteste cu parfumul lui farmecul efemer al scurtei vacante de la malul marii.Anul asta ne vine ideea sa ne intoarcem acasa pe drumul prin Slobozia.L-am descoperit intimplator,acum citiva ani,in urma unei greseli de orientare in Constanta.E o ruta mult mai pitoreasca decit Autostrada Soarelui,marginita de galbenul solar al lanurilor de rapita si de verdele stralucitor al ogoarelor.Dupa ce treci Dunarea te intimpina localnicii-braconieri cu pesti proaspat pescuiti din fluviu.Asta mai demult,pentru ca acuma oamenii se tem sa-si mai expuna marfa la vedere asa ca stau pe marginea drumului aratindu-ti cu bratele larg desfacute marimea exemplarelor pe care le au spre vinzare.Daca ar fi sa le dai crezare,ai putea achizitiona de la ei niste pesti-mamut,cu dimensiuni demne de orice poveste pescareasca respectabila.Pe-nserat ajungem in sfirsit acasa.Privelistea dezolanta a bagajelor raspindite in dezordine pri toata casa e indulcita doar de zimbetul fraged al manunchiului de liliac de pe birou.Noapte buna,mare!Vama Veche,see you soon!