...pe Autostrada Soarelui,unde altundeva?!
La Cernavoda ne oprim sa salut Dorobantul,vechi prieten din copilarie,cind scoteam capul pe fereastra trenului ca sa-l zaresc din mers.
Ocazie cu care hranesc cu grisine un catel fomist...
Pina sa ajungem la destinatie e musai sa fac si traditionala poza intr-un lan de rapita(ce sa-i faci daca-ss batrina si am tabieturi?),din care ies intotdeauna minjita toata cu pulen pe haine(negre,biensur!). 
Halta de aprovizionare cu berule,ape minerale,energizante si alte de-ale gurii se desfasoara pe repede inainte in Real-ul din Constanta.Odata intrati in linie dreapta porneste caseta cu ZOB,nelipsita in orice calatorie spre litoral:"M-am dus la mare si ploua/Pe plaja lumea inca mai dansa/Nu-ntelegeam de ce dansa/Ca muzica nimeni nu mai baga..."Prima escala:Costinesti.La 10 dimineata,statiunea adolescentei mele zbuciumate se infatiseaza privirii in toata splendoarea ei.E surprinzator de multa liniste(nu tu o manea,acolo),aer curat si racoros(nici macar o boare de hamsie sau de mici),verde luxuriant si proaspat si,insolita aparitie, o pereche de lebede plutind elegant pe lacul(stupoare!) curat ca lacrima.
Ghertoi sint citiva,de saminta,dar fiind putini nu se remarca.Privelistea e inedita si haioasa,caci pe aleea dintre lac si mare se intinde ca o caravana de furnici un sir de care de emisie ale TVR pregatite pentru transmisiunile live de 1Mai.
Dam rapid si o raita de control pe la White Horse,cu care ocazie ma trag si eu in poza cu monumentul post-modernist de pe peluza.
Ah,numai eu stiu de citi ani visez sa calaresc centaurii aia decapitati sau ce naiba o fi vrut sa spuna autorul...Iata deci,un vis devenit realitate!:))
...Si mai are si nelipsitul portret de nunta retusat artistic.Apartinind mamei domniei-sale,caci de asta-data ne-a cazat in camera batrinei.(nu-i bai ca sintem obisnuiti cu ideea;cind stam la gazda-n Costinesti,de deasupra patului ne vegheaza parinteste portretul de nunta al Coanei Vasilica si al raposatului Conu',cum ii zicem noi,da' asta-i deja alta poveste).Faza cool e ca in cazul de fata,daca pe figura miresei recunosti trasaturile babutei energice care misuna prin curte,in schimb mirele(deasemenea presupus decedat),e leit cu nea Nicu(vezi ilustratia de mai sus).Asa ca de cite ori ma intind pe pat si ridic privirea am senzatia bizara ca ma aflu in banca mea din scoala generala,sub obladuirea tatucului Ceasca,agatat deasupra catedrei.Pe de alta parte,Coana are curtea cu cele mai multe si mai frumoase plante din sat,camere calde,apa asijderea,curatenie bec si preturi mai mult decit rezonabile.Ca de asta ne-am cazat la ea si nu ca anul trecut, la hotelurile cu"pretentii" din Vama.Am zis Vama,cumva?Pai sa-i dam batai ca e aproape prinzul si uitam de ce-am venit.In fond,destinatia de baza e scumpa si mult-hulita(de catre toti neavenitii)Vama Veche.Dupa turul de onoare,in care constatam cu jale ca la Soni e tristete mare(obloanele trase si nici urma de ceaun cu gulas clocotind molcom la foc),la prima bere de la Ovidiu,pustaniul cu care impartim masa ne explica plin de importanta cum vine el de mult in Vama,inca de-au 3 sau 4 ani.
Ma pufneste risul si-mi amintesc de ziua cind am luat contact intiiasi data cu satucul care inchhide tara in sud-est,asemeni unui nasturel:doua hardughii neterminate("Bibi" si "Mitocanu"),trei terase prapadite acoperite cu plase de camuflaj si undeva,la mare departare9Asa mi s-a parut atunci),"Corsarul",ca o Fata Morgana de la malul marii.Cind a oprit maxi-taxiul cu care veneam de la mangalia la intrarea in sat,am intrebat ca prostii daca mai urmeaza vreo statie mai in centru,spre amuzamentul teribil al soferului,care ne-a explicat ca urmatoarea statie e vama cu Bulgaria.Pe atunci satul era compus din citeva case dispuse pe marginile soselei si-l srabateai cu piciorul in citeva minute de la un capat la altul.Tin minte ca prima mea impresie despre Vama Veche a fost ca e un loc ingrozitor de urit si ca mi-am fagaduit ca n-o sa mai calc prin ea niciodata.Si de atunci n-am lipsit din Vama niciun an,am vazut-o crescind si decazind,i-am trait rasariturile si eclipsa de soare,i-am vazut pescarusii albastri,m-am incalzit la focurile ei de tabara de pe plaja,i-am vazut aparind si murind MASH-ul si JACK-ul,cu cohortele lor dre rockeri pletosi si betivi si n-am incetat s-o iubesc pina azi(si nu voi inceta niciodata,acum sint convinsa de asta,caci Vama e ca un drog;odata gustat iti intra-n singe si creeaza dependenta).Pina acum ii invidiam pe vamaiotii batrini,care au prins doar satul,plaja,cerul si marea.
Azi,discutind cu pustiul de la masa,simt ca pentru cei ca el noi am luat locul dinozaurilor vamaioti si ma-ntristez un pic...poate si pentru ca un frumos simbol al Vamii a disparut inghitit de mare:mica epava din larg era acolo asta-vara iar acum numai un pinten de metal,asemanator cu aripioara dorsala a unui rechin mai arata locul unde se afla.Restul zilei trece cu beri si peregrinari pe la terase(unele decorateextrem de pitoresc,cu
Ma pufneste risul si-mi amintesc de ziua cind am luat contact intiiasi data cu satucul care inchhide tara in sud-est,asemeni unui nasturel:doua hardughii neterminate("Bibi" si "Mitocanu"),trei terase prapadite acoperite cu plase de camuflaj si undeva,la mare departare9Asa mi s-a parut atunci),"Corsarul",ca o Fata Morgana de la malul marii.Cind a oprit maxi-taxiul cu care veneam de la mangalia la intrarea in sat,am intrebat ca prostii daca mai urmeaza vreo statie mai in centru,spre amuzamentul teribil al soferului,care ne-a explicat ca urmatoarea statie e vama cu Bulgaria.Pe atunci satul era compus din citeva case dispuse pe marginile soselei si-l srabateai cu piciorul in citeva minute de la un capat la altul.Tin minte ca prima mea impresie despre Vama Veche a fost ca e un loc ingrozitor de urit si ca mi-am fagaduit ca n-o sa mai calc prin ea niciodata.Si de atunci n-am lipsit din Vama niciun an,am vazut-o crescind si decazind,i-am trait rasariturile si eclipsa de soare,i-am vazut pescarusii albastri,m-am incalzit la focurile ei de tabara de pe plaja,i-am vazut aparind si murind MASH-ul si JACK-ul,cu cohortele lor dre rockeri pletosi si betivi si n-am incetat s-o iubesc pina azi(si nu voi inceta niciodata,acum sint convinsa de asta,caci Vama e ca un drog;odata gustat iti intra-n singe si creeaza dependenta).Pina acum ii invidiam pe vamaiotii batrini,care au prins doar satul,plaja,cerul si marea.Azi,discutind cu pustiul de la masa,simt ca pentru cei ca el noi am luat locul dinozaurilor vamaioti si ma-ntristez un pic...poate si pentru ca un frumos simbol al Vamii a disparut inghitit de mare:mica epava din larg era acolo asta-vara iar acum numai un pinten de metal,asemanator cu aripioara dorsala a unui rechin mai arata locul unde se afla.Restul zilei trece cu beri si peregrinari pe la terase(unele decorateextrem de pitoresc,cu
Dupa acest scurt intermezzo,din nou trap-galop la gazda sa bagam ceva la ghiozdanel si sa ne echipam corespunzator pentru concertul din Costinesti.Cine n-a fost la mare de 1Mai n-are habar ce frig e noaptea.Pe mine invatatura de minte m-a costat o raceala zdravana si niste nopti de dirdiiala crunta,deorece eram mica si proasta si nu ma invatase nimeni la vremea respectiva ca la mare toate terasele sint in aer liber.
Cu ciorapi lungi de linape sub pantaloni,ca babele:),cu 2 perechi de sosete,5 pulovere,fular,manusi de piele si geaca de iarna,cu gluga,iata-ma-s gata sa dau piept cu briza nocturna de pe plaja.Ca un facut,anul asta cind am venit pregatita(a se citi infofolita),noptile au fost mai calde ca niciodata,de m-am vazut nevoita sa practic un soi de streap-tease involuntar pe plaja din Costinesti.Rind pr rind a trebuit sa mai lepad ca Baba Dochia cite-un cojoc de pe mine...La momentul cind am picat noi,pe scena se produceau niste folkisti(e) no-name,care nu prea reuseau sa suscite interesul celor aproximativ 200 de spectatori zgribuliti(ei nu se imbracasera corespunzator,ca mine,sic!).Partea buna a inceput odata cu aparitia pe scena a echipei de soc formata din cei 2 Mircea de legenda(Vintila si Baniciu),acompaniati la claviaturi de Sorin Voinea.
Oamenii au facut probele de sunet pe pauza de publicitate a TVR2-ului si in asteptarea reluarii transmisiunii in direct,Tetea si-a bagat picioarele in instructiunile regiei de emisie si-a cuvintat cam asa:"Acuma daca tot am terminat(probele n.a.),doar n-o sa stam sa ne uitam unii la altii ca prostii.Asa ca eu zic sa cintam".Si s-au pus oamenii pe treaba,de la "Vremuri" si pina "Miruna",trecind prin pe"Corso" si prin "Popa Nan",de la "Andrii Popa" lui Baniciu si pina la "Mielul" lui Vintila,de-a uitat poporul de frig si de toate cele si-a incins o topaiala generala.Inclusiv subsemnata,fix in fata scenei,de m-a vazut mama la televizor si-a debordat de mindrie:)Initiativa ANT-ului in colaborare cu postul national de televiziune,de a revitaliza "Statiunea Tineretului" prin aceste concerte cu artisti adevarati mi s-a parut absolut laudabila si sper sa nu fi fost o actiune singulara.Fiind vorba de o manifestare dedicata tinerilor,spectacolul a dat ocazia unor artisti debutanti sau mai putin cunoscuti sa se produca in farta publicului de la Costinesti cit si a celui din fata micilor ecrane.Ca atare am avut placuta surpriza de a urmari intr-un recital destul de consistent o trupa de rock din Iasi,al carei nume,batrina si sclerozata fiind,marturisesc cu rusinea cuvenita:l-am uitat.Sper sa mi-l amintesc intr-o buna zi...Bine ca le-am facut poze si le-am si filmat o piesa,da' sa notez cum ii cheama am uitat:)
Oricum,erau de vazut si mai ales de ascultat.Un metal melodic,amplu si grav,cu violoncel si tot tacimul.(Daca priviti cu atentie in poze,puteti remarca o modalitate inedita de "ancorare" a violoncelului cu ajutorul unei curele care-l transforma in corp comun cu violoncelistul).Misto de tot baietii.Cine-ar fi zis de rockerita de mine ca asteapta cu nerabdare urmatoarea trupa din program:doamneloooor si domniloooor...Suie Paparude. 
Daca nu ma inseala memoria aia paradita asata e una dintre cele mai longevive formatii din Romanica post-revolutionara.Si inca una destul de bazata pentru vremea aia,pentru ca prin vara lui '90 sau' 91 au facut un mini-turneu cu nu stiu ce trupe de prin Marea Britanie care ii considerau cool enough.Eu i-am vazut pentru prima oara live la un bal de boboci in Leu,in '93 si muzica lor mi s-a parut o oribilitate.Ani de zile am ramas cu impresia asta,dar,de,imbatrineste omu' si-si mai schimba gusturile.Asa se face ca acu' vreo citiva ani(nu multi) am auzit pe la radio sau tv o piesa de-a lor care m-a prins,da'rau de tot.Cred ca era vorba de "Pentru inimi",ca urmare la Costinesti m-am trezit in primul rind guitind si eu de zor:"Si daca muzica ajunge/Din difuzoare pina-n singe/Si daca inima ta moare/atunci cind sunetul dispare..."Pino face misto de mine si zice ca Dobrica nu face altceva decit sa se zbintuie,iar baiatul cu laptopu'(despre care ani de zile n-am stiut si nici nu m-am prins ca e frate cu amicul nostru Remus) sta si se uita la filme pe net in timpul concertului.Degeba face misto,ca l-a prins si pe el si m-a pus sa-i filmez super piesa aia cu"Cine are ...oaie","Cine n-are singe",ma rog,ceva pe-acolo.Dupa Suie a mai urcat pe scena o trupa de tinere talente,da' sunau prea jazz-istic pentru gustul meu,drept pentru care i-am lasat in plata Domnului si ne-am carat.La White Horse,evident,ca Ziua Muncii trebuie celebrata prin munca serioasa,pina cazi in brinci.Aici veselia era in toi,ca-n vremurile bune,lumea incinsese hora la propriu,pe un Cargo sau un Phoenix cred,coada la bere iesea din bar si unduia pe terasa,toate bune si frumoase.Asta pina cind tembelu' de Pino mi-a prapadit pe undeva fesuletul meu drag,pe care i-l imprumutasem in marinimia mea ca sa nu-i inghete bostanu pe plaja.
Noroc ca eu sint fata buna si pina la urma l-am iertat:)(Cred ca m-a batut Dumnezeul rockerilor pentru faza cu Paparudele si de aia mi-a luat fesul)VA URMA
Inca nu am vizitat marea, dar in maxim doua luni o sa imi fac timp de un concediu.
RăspundețiȘtergere