VRAJA LUNII

Prin "96 sau '97,cind urmaream pe video cu niste prieteni inregistrarea unui concert Moonspell nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca peste niste ani aveam sa traiesc experienta pe viu.Si iata ca in 2008,anul-bomba al concertelor rock in Romania,ne-a calcat tara si trupa-fanion a metalului portughez.Asa se face ca pe 17 mai mi-am ocupat cuminte locul in Amfiteatrul National Mihai Eminescu(denumire pompoasa ce ascunde o fosta gradina de vara ceausista,cred).Locul e folosit in ultima vreme din ce in ce mai des pentru organizarea de concerte,aici desfasurindu-se anul trecut si show-urile Sepultura si NOFX.Mai mic decit Arenele Romane si ticsit cu rinduri de banci de sus si pina la scena,locul pare impropriu pentru astfel de manifestari.Mie imi place totusi,pentru ca poti urmari concertul in liniste,asezat pe bancuta si cu berica alaturi,semn clar ca m-am babit:))Desi are o capacitate destul de redusa,locul nu se umple niciodata,indiferent de "greutatea" numelui de pe afis.In plus,vederea asupra scenei este excelenta,indiferent unde te-ai aseza,acustica e foarte buna,vecini pe care sa-i deranjeze decibelii nu exista,amfiteatrul fiind amplasat intr-un parc,iar aparentul neajuns al lipsei unui spatiu deschis pentru public previne incidentele neplacute care s-ar putea solda cu capete sparte:)Cum nu trebuie sa dai din coate ca sa ajungi in primul rind,singurele griji care-ti ramin sint coada interminabila de la dozatorul cu bere si scanarea amfiteatrului in cautarea unor figuri cunoscute cu care sa impartasesti bucuria spectacolului.Eu le-am pescuit pe Elena si pe Mary(fosta vocalista la Kratos),rockerite cu vechi state de plata,care faceau headbanging in fata scenei si cu care mi-am fixat urmatoarea intilnire la unplugged-ul Anathema.Pe urma am dat peste Stefan de la Metropotam,aflat la datorie,cu ditamai aparatul foto atirnat de git si misunind prin multime,la vinatoare de instantanee..N-a trecut mult pina m-am intilnit si cu Nelu Tilie,personaj pitoresc pe care il stiu din primii ani post-revolutionari,omniprezent la concerte,angajat pe vremea aceea la "Tineretul Liber"(pentru cei mai mici,T.L. era in perioada respectiva un ziar cu o hirtie si o grafica mai mult decit indoielnice,dar care tinea loc pentru rockeri si de Metal Hammer si de HardRock Magazine,avind rubrici consistente referitoare la evenimentele de gen).Nelu purta pe atunci la git o chitara electrica din metal confectionata artizanal,motiv pentru care il numeam "omul cu chitara",necunoscindu-l personal pe vremea aceea.Si evident 'hop si Rockeru' Vasile(despre care v-am povestit pe larg cu alta ocazie) cu care am proiectat excursia cultural-educativa din aceasta vara la KaliaKra Rock Fest.Printre diverse intilniri si conversatii am asistat la recitalurile de deschidere sustinute de Sincarnate si Indian Fall.Sincarnate au aparut in fata publicului cu o prestatie viguroasa,avindu-l la microfon pe vechiul lor vocal din cite am inteles eu,ca Fane sigur nu era.Indian Fall a urmat cu un sound sesizabil mai bun si mai inchegat,dar pe mine n-as putea spune ca m-a incintat in mod deosebit cintarea lor,putin cam monotona pentru gustul meu.Am apreciat in schimb rigurozitatea organizatorilor,care au demarat spectacolul exact la ora inscrisa pe afis.In jur de orele 21,ladies & gentlemen: Moonspell!!!Despre ce-au cintat ii las pe altii mai documentati sa va povesteasca.Eu nefiind fan Moonspell,nu le siu discografia pe de rost si mi-am achizitionat biletul in ideea ca e un concert care nu trebuie ratat.Si bine am facut!Despre cum au cintat: numai de bine!Exceptind cele citeva "chifle" de la inceput,sonorizarea a fost excelenta,show-ul de nota 10 si comunicarea cu publicul foarte insufletita.Portughezii au dat tot ce s-a putut pe scena: virtuozitate instrumentala,o voce ampla care-ti dadea fiori pe spate si o atmosfera absolut coplesitoare.Pe mine m-a amarit putin faptul ca n-am reusit sa fac macar o poza ca lumea,nici macar din primul rind,din cauza luminilor "de spate"(ca la Paradise Lost la Rock'94).M-am consolat tragind cu coada ochiului pe display-urile celor inzestrati cu aparate foto mult mai performante decit al meu si vazind ca nici macar tehnica avansata n-a fost de vreun folos.Oricum,show-ul de fum si lumini a fost foarte bine gindit,aducind o tusa finala perfecta la realizarea atmosferei impresionante.Finalul a fost,cum se spune,apoteotic,de la "Vampirya" tot publicul ridicindu-se in piciore si desfasurind in amfiteatru o padure de miini ridicate si stirnind un vuiet de aplauze.La bis,vocalul a flatat publicul roman,vorbind in termeni elogiosi despre conationalii nostri de la Gog,excelenta trupa ieseana stabilita actualmente in Portugalia.In paranteza fie spus,God va fi prezenta la Rock'n Iasi,care din nefericire coincide ca perioada de desfasurare cu Anathema unplugged,privindu-ma astfel de placerea de a-i revedea in concert dupa multi ani in care le-am dus dorul.Filfiind drapelul tricolor pe scena Fernando Ribeiro et comp. si-au incheiat recitalul cu "Alma Mater" pe care m-am chinuit sa o filmez cu aparatul foto,tocmai din virful amfiteatrului.Cu scuzele de rigoare pentru slaba calitate a imaginii,puteti urmari mai jos inregistrarea.In replica,un fan bine pregatit a agitat din sala steagul Portugaliei ca sa se vada ca stim si noi pe cine am venit sa vedem.Recitalul Moonspell la Bucuresti a fost unul dintre acele concerte de la care pleci cu incintare-n suflet si in acelasi timp cu imensa parere de rau ca a fost atit de scurt si ca s-a terminat.Ca sa inchei intr-o nota optimista,sper ca portughezii sa ne mai delecteze si in viitorul apropiat cu o astfel de bijuterie de concert.

A PATRA....SI ULTIMA

Parca anume ca sa ne faca in ciuda,in ultima zi norii au disparut ca prin farmec lasind soarele sa straluceasca nestingherit peste mare si plaja.Pe jumatate incintati,pe jumatate amariti,am plecat sa dam turul de onoare prin Vama.Goniti parca de ploile din ultimele zile locuitorii de ocazie ai Vamii se inghesuiau la marginea soselei,cu tot calabalicul in spate,in asteptarea unui maxi-taxi care sa-i duca spre Mangalia.Peisajul era absolut dezolant: plaja semi-pustie,terasele tragindu-si obloanele,unele inca deschise dar cu bancutele intoarse cu fundu-n sus pe mesele de lemn si,fatalitate!,la clatite inchis!!!Doar cine n-a fost niciodata in Vama nu stie despre ce vorbesc.La dugheana amplasata mai sus de "Bibi" e o coada interminabila,indiferent ca e 10 dimineata sau 3 noaptea.Hoardele de flaminzi se inghesuie pe 3 rinduri asteptind sa comande o "Indopata",un "Dor de Vama",o portie de "Ciori perverse" sau o "Dinsa-n-trinsa".Ce au clatitele astea din Vama in plus fata de orice alta clatita (in afara denumirilor haioase),n-as putea sa va spun.Poate ca ineditul ofertei...Printre hamsii,suberek,shaorma si kebab te surprinde ocazia de a cumpara o clatita,delicatesa de casa pe care mai rar o gasesti comercializata la taraba.Si poate c-ar mai avea ceva in plus dar teama mi-e ca daca va dezvalui ingredientul secret n-o sa mai puneti gura cite zile-o-ti avea pe clatitele din Vama.Ei,fie ce-o fi!Eu si prietenii mei stim despre ce-i vorba si asta nu ne impiedica sa fim clienti fideli.La a doua editie de Stufstock,pe la o bucata de noapte ne-a palit foamea pe toti.Asa ca,intre doua trupe,am dat fuga la clatite.Si cum stateam noi la coada si aruncam priviri lihnite inauntru,deodata l-am zarit: era mic,pufos,simpatic si gri si alerga voios nevoie mare printre rafturi,chitaind probabil de placere printre atitea bunatati...Uitati insa ce v-am povestit si mergeti cu incredere sa incercati o clatita vamaiota pentru ca,intre timp,mai mult ca sigur micutul locatar cu mustati a fost evacuat de vreo vizita a Sanepidului.Pentru ca mi-a fost lene sa stau la coada in primele zile si mi-am aminat placerea pentru final,am ramas cu buzele umflate si va trebui sa astept pina la vara pentru o clatita cu inghetata,pepene galben,miere,frisca,nuci si ciocolata.In concluzie ne-am indreptat spre "Stuf" ca sa-mi inec amarul intr-o cafea "teapana" iesita direct din miinile fermecate ale lui Ovidiu.La Km 0 al Vamii se adunasera "ultimii mohicani",putin mahmuri si cu nostalgia apropiatei si inevitabilei plecari intiparita pe fete.Ca in vremurile bune,de cum am intrat sub umbrarul de stuf m-am ciocnit de Traienica Balanescu,intr-o dispozitie de zile mari,if you know what i mean...Fan impatimit al marii si al Vamii,Traian obisnuia sa descinda vara cu masina direct la "Ovidiu" si sa-si instaleze cortul chiar pe nisipul din vecinatatea terasei.Acum era in mare verva si putin cam "trotilat" tinind cont de ora relativ matinala,dar,la urma urmei,cind a fost asta o problema in Vama Veche,tarimul libertatii absolute?!Dupa un schimb de amabilitati cu niste catei simpatici si o ultima poza cu barca batrina,condamnata sa navigheze pe nisipul de la "Stuf" pina la sfirsitul zilelor ei ne-am continuat periplul de bun-ramas prin Vama.Trecind prin fata unui alt punct fierbinte,atit de utila buda din centrul statiunii,zisa si "la cinci mii de lei",mi-am amintit de un personaj de poveste: numitul Jhonny de la buda.O zvirluga de baiat negricios si slabanog,"rocker" si "gigolo" dupa cum singur se prezenta.Ani de zile,cind faceam 13-14 la coada din fata "tarimului fagaduintei",Jhonny ne facea calvarul mai acceptabil,intretinindu-ne cu o conversatie spumoasa.Pentru ca,uitam sa va spun,aceasta figura vesela avea menirea ingrata de a incasa taxa de 5000 de leuti si de a-ti inmina la schimb fisia de hirtie indispensabila operatiunilor ulterioare.Daca te simpatiza Jhonny primeai chiar un supliment de kurpapier.Si cred ca putine erau domnisoarele care vizitau "stabilimentul" minate de necesitati pe care Jhonny sa nu le fi simpatizat.Cit era ziua de lunga il vedeam la datorie,intr-un sort colorat,prajindu-se la soare si flecarind cu toti clientii.Noaptea in schimb,Jhonny isi facea aparitia spilcuit pe la terasele cu muzica rock unde se distra de zor,cot la cot cu musterii sai din timpul zilei.Cu tricou alb,impecabil,si cu o pereche de blugi sfisiati,plini de insingne cu trupe,Jhonny incerca sa ma convinga ca si el e rocker inrait.Ma amuzam si-mi spuneam ca,la urma urmei de ce n-ar fi fost?Intr-un an,intoarsa de la mare,l-am vazut pe Jhonny la Stirile PRO tv daca nu ma-nsel, etalindu-si tatuajele si calitatile de gigolo.Daca aveai timp sa-l crezi(cum parea sa faca duduia reporter),nu era "un gigolo de doi bani" ci unul la mare cautare,printre ale carui cliente se numarau numai domnite una si una:care suedeza,care norvegiana,care frantuzoaica!Presupun ca vreo una din ele l-o fi luat de barbat si l-o fi dus in cele tari straine pentru ca de-atunci nu l-am mai vazut niciodata.Intre timp,buda din Vama a ramas in grija unor baragladine antipatice si a puradeilor lor,care se specializeaza la locul de munca.Pentru ultima bere in Vama ne-am indreptat spre "Epava",care din nefericire tocmai isi inchidea portile.N-am disperat si am mai facut citiva pasi pina la "Pirati",in fata careia m-am oprit pret de o clipa sa fotografiez drapelul negru cu cap de mort ce filfiie mereu deasupra crismei.M-am trezit interpelata afabil de un grup de rockeri perecareti care tindaleau in jurul unor sticle si reclamau in gura mare dreptul lor de a fi imortalizati intr-o poza.Le-am facut pe plac si,deindata ce m-am asezt la o masa,m-am trezit alaturi cu o membra a gastii in vesele in chestiune.Rockerita sadea,Nora si-a declinat rapid preferintele muzicale si virsta(circa 50 de ani,pe care trebuie sa admit ca nu-i arata) si m -a invitat netam-nesam sa ma mut la masa lor.Gindindu-ma la reactia lui Pino cind avea sa se intoarca(plecase sa mute masina) am refuzat politicos si am continuat sa ma intretin cu Nora.Foarte prietenoasa,desi cam incoerenta(lucru explicabil, dupa numarul paharelor si sticlelor de pe masa vecina),femeia mi-a facut o prezentare succinta a comesenilor ei si o autobiografie pe sarite(constanteanca,"mama rockerilor" dar si a unui fiu propriu,cu care are tot felul de divergente,desi se iubesc nespus etc,etc)Dupa inevitabilul schimb de numere de telefon ne-am luat ramas-bun cum se cuvine si am plecat spre 2Mai.Ultimul punct din program inainte de "decolarea" spre Bucuresti: prinzul la "Micul golf".Se vede ca in ziua aceea norocul culinar ma parasise cu totul,pentru ca,odata instalati la masa,nadejdile mele de a devora o salata de icre s-au naruit odata cu anuntul chelneritei ca icrele s-au terminat.M-am consolat cu o portie de mamaliguta cu brinza si smintina si,in asteptarea ei,m-am scaldat in mingiierea soarelui si a brizei,privind marea printre zecile de coliere colorate de la taraba vinzatorului de gablontzuri(reminescenta din vremea cind 2Mai-ul era fieful hippiotilor).Bussiness-ul merge binisor in continuare deoarece toate fetele care pun piciorul in "Micul golf" se lasa seduse de atmosfera idilica a locului si simt impulsul de a se impodobi cu siraguri de scoici sau pietre semi-pretioase.Privesc spre domnisoarele ce rascolesc cu miini febrile colierele in cautarea celui ideal si-mi amintesc de acea zi splendida de septembrie in care ne-a adus Ana la 2Mai sa cautam agate.Aproape o jumatate de zi am prefirat printre degete nisipul si scoicile de la malul marii,absorbiti complet de pasiunea cautarii,cu spatele intepenit din cauza pozitiei incomode,cu soarele batindu-ne drept in crestet si cu ochii atintiti in transparenta inselatoare a apei,in cautarea pietricelelor translucide.La un moment dat s-a plictisit si Ana(care probabil blestema in gind ideea nefericita de a ne fi adus aici),s-a plictisit si biata Kiri,cockeritza ei neagra,satula sa alerge de colo pina colo de-a lungul plajei,incapabila sa inteleaga dupa ce scormonesc de zor prin nisip trei oameni adulti.La inceput o fi crezut ca rascolim dupa niscaiva oase si s-a alaturat si ea voioasa cautarii.Dezamagita de rezultat,dupa un timp s-a plictisit si a inceput sa scheaune cu ochi tristi.(Doar maica-mea a fost mai norocoasa si a descoperit intr-o vara pe paja din 2Mai un gogeamite os de cal,pe care il pastreaza cu mindrie si in ziua de azi in casuta noastra de la Sinaia,ferm convinsa ca e detinatoarea unui femur uman).Trofeele vinatorii de agate stau la loc de cinste intr-o cutiuta de bijuterii si cind le privesc imi amintesc cu orgoliu de invidia pe care le-am provocat-o "competitorilor" mei cind am gasit,cu norocul incepoatorului,"un porc de agata",cum s-a exprimat Ana.Astazi,mica plaja pustie cu agate aproape ca a disparut cu totul sub felia de pamint care s-a desprins acum citiva ani din faleza macinata de ploi.Sosirea mamaligutei cu brinza ma trezeste brusc din reverie.Pino,in calitate de director de vinzri la "Baneasa",isi pune intrebarea retorica daca mamaliga mea o fi din malai de-al lor.Nu stiu daca-i din malai Baneasa ori ba,dar e buna si satura foamea.La doua mese mai incolo isi fac aparitia Kirk si gasca lui de prieteni.Sosirea lui nu trece neobservata,stirnind un val de saluturi prietenesti pe intreaga terasa,caci cine nu-l cunoaste pe Chirculescu la 2Mai?!?In cele din urma vine si momentul trist in care trebuie sa ma despart de iubirea vietii mele,marea.O privesc incercind sa-i inchid imaginea draga in strafundurile sufletului si-i promit c-o sa-i duc dorul clipa de clipa in urmatoarele doua luni,pina la momentul fericitei revederi.Ultima oprire de pe litoral e in desisul ce strajuieste soseaua dintre Olimp si Costinesti.In fiecare primavara comit o fapta reprobabila,devalizind cringul de liliac inflorit.Buchetul urias de ciorchini violet ma insoteste la Bucuresti,unde vreme de citeva zile imi aminteste cu parfumul lui farmecul efemer al scurtei vacante de la malul marii.Anul asta ne vine ideea sa ne intoarcem acasa pe drumul prin Slobozia.L-am descoperit intimplator,acum citiva ani,in urma unei greseli de orientare in Constanta.E o ruta mult mai pitoreasca decit Autostrada Soarelui,marginita de galbenul solar al lanurilor de rapita si de verdele stralucitor al ogoarelor.Dupa ce treci Dunarea te intimpina localnicii-braconieri cu pesti proaspat pescuiti din fluviu.Asta mai demult,pentru ca acuma oamenii se tem sa-si mai expuna marfa la vedere asa ca stau pe marginea drumului aratindu-ti cu bratele larg desfacute marimea exemplarelor pe care le au spre vinzare.Daca ar fi sa le dai crezare,ai putea achizitiona de la ei niste pesti-mamut,cu dimensiuni demne de orice poveste pescareasca respectabila.Pe-nserat ajungem in sfirsit acasa.Privelistea dezolanta a bagajelor raspindite in dezordine pri toata casa e indulcita doar de zimbetul fraged al manunchiului de liliac de pe birou.Noapte buna,mare!Vama Veche,see you soon!

Trei,Doamne,si toate trei!

Ziua a treia pe litoral se anunta cea mai plina din punct de vedere turistic,fiind rezervata mini-excursiei in tara vecina si "pretina" Bulgaria.Asa ca ne-am trezit frumusel dis de dimineata si am facut uz de "vama" din Vama Veche.Dobre den!,"buvigneta"(adica rovigneta bulgareasca0 platita,as usual,in euro,la un curs neobrazat stabilit de omul din ghereta(de unde se deduce ca smenul nu-i patent romanesc) si pe-aici ti-e drumul!Directia Kavarna!Popasul in Kavarna a fost unul in scop lucrativ,ca am bunghit eu pe net o oferta apetisanta de cazare pentru la vara si vroiam s-o identific in teren.De 1 Mai maestrii muraturilor si ai esentei de trandafir nu dau buzna la mare,cum face tot romanul(ca pe noi nu ne mai incape litoralul nostru si ne napustim si pe-al lor).Drept urmare,la Kavarna e liniste si pace;terasuta mea preferata din buza plajei,plina vara de flori,lacuste si pisici cersetoare,e inchisa si nisipul pustiu.Marea in schimb,rece si transparenta,e populata de un intreg popor de meduze de toate dimensiunile,care plutesc gratios si aproape imaterial printre coloniile de alge de linga ghizdul de piatra care incinge marea la Kavarna.Digul si micul far sint la locurile lor,la fel si asezarea colorata a pescarilor care la vremea asta isi repara cu smoala ambarcatiunile trase pe butuci la malul marii.Nu s-a miscat de la locul lui nici silozul de cereale transformat in castel de fantezia unui edil romantic,nici promontoriul ce se ridica in spatele lui si inchide artistic golfuletul ce adaposteste mica plaja kavarneza.Vorba unei melodii:"e un spatiu atemporal",ipoteza pe care mi-o confirma "Ioana" lui Anton Holban.Citind paginile care infatiseaza locul in perioada in care facea parte din Cadrilater(cind Balcic-ul era perceput ca o statiune mondena,potopita de protipendada bucuresteana) decoperi aceeasi Kavarna semi-rurala,pasnica si pitoreasca.Ai senzatia ca nu s-a schimbat nimic de atunci decit,poate primarul,care acum aduce in acest colt uitat de lume trupe din elita rock-ului mondial.Ii invidiez pe eroii din "Ioana"!Daca lor le-ar fi trasnit prin cap sa vada un concert cu Slayer sau cu Motorhead la Kavarna n-ar fi fost nevoiti sa plateasca "buvigneta" sau sa schimbe leii romanesti in leva.Urcam cu masina pe stradutele alambicate de pe dealul terasat ce se ridica fix deasupra plajei.Amplasamentul e splendid si panorama pe masura,asa ca nu e de mirare ca intregul deal e de fapt un cartier de vilisoare si mini-hoteluri cochete.E incredibil cit de inapoiati sint bulgarii in materie de arhitectura!Pe litoralul lor nu vezi si tu,acolo o ditai hardughia verde,portocalie,albastra sau roz.Nu tu o cabana de munte din lemn masiv,cu acoperisuri ascutite,potrivita pe malul marii ca nuca'n perete,cum se obisnuieste pe la noi.Pic de imaginatie n-au,frate in ceea ce priveste afacerile imobiliare:toate vilele arata dreacului la fel,cubice,albe,din piatra specifica locului,cu niste acoperisuri joase din tigla caramizie,iar despre preturi,sa nu mai vorbesc!Metrul patrat se vinde cu mult sub pretul pietei(de la noi),de aia cred ca n-au clienti deloc!In fine,gasim obiectivul cautat,cascam gura ca taranii prin ferestre si plecam multumiti de cele vazute.Pe drum,nelipsitii salcimi cu flori roz,plini de martisoare,legate de crengi in speranta ca o pasre va veni si le va purta spre cer.(Inca un mit spulberat,nu sintem noi singurul neam cu traditia martisorului,doar ca ale lor arata putin diferit de ale noastre.)Pe ciorchinii de flori trandafirii descopar cu incintare si cu spaima un mic scarabeu care-si schimba uluitor culorile in bataia soarelui,ca o piatra pretioasa ori ca un strop de curcubeu.(Zic "cu spaima",deoarece inca din copilarie am oroare de orice fel de gingania,fie ea si un inofensiv fluture de noapte!)Mai incolo,pe coasta dealului(de unde poti sa vezi pina la Cap Kaliakra daca e senin) o buburuza ascunsa printre scaieti si flori de cimp maruntele(maci,papadii si flori de in)care ne intimpina cu tricolorul romanesc tesut in ierburi.Gresim drumul si ne trezim intr-un cartier al Kavarnei pe care nu-l cunoscusem pina acum.Mai pe sleau,un mini-cartier de tigani:puradei pe jumate dezbracati zburdind pe ulita,femei negricioase adunind in poala ierburi de pe maidan si o casuta al carei colt se lafaie exact in mijlocul drumului.Daca acolo s-a gindit omu sa-si ridice casa,ce era acuma sa faca:sa mute drumul?:)Turnulete si pagode nu au(tigani lfara pic de simt estetic,nu ca ai nostri!).In schimb,unele dintre casute au o infatisare curatica,aproape prospera,cu gradinite in fata si garduri ingrijite.Facem stinga'mprejur si hotarim ca cel mai cuminte e sa ne intoarcem pe traseul cunoscut.Nu de alta,dar in memorie inca mai persista amintitile nu tocmai placute de la !Mai-ul de anul trecut,de la prima noastra incursiune in Bulgaria.La intoarcere,pe seara,Pino a virat undeva gresit la stinga sau la dreapta si ne-am trezit "lost(nu in America,ci)in Bulgaria,lost!",vorba lui nea Alice Cooper.Mie aventura mi-a placut la nebunie!Din cauza incurcaturii am avut ocazia sa vedem ruinele de la KaliaKra si in nocturna,luminate splendid desi nu era nici tipenie de vizitator la ora si-n pustietatea aia.Si sa ne intoarcem spre Romania pe un drumeag paralel cu marea,sub clar de luna.Era o asemenea pustietate dedrum ca ne sareau in fata de prin tufisuri cind un iepure calator,cind o vulpe iesita la vinatoare,ba cred chiar ca ne-am intilnit si cu un arici.Spre deosebire de mine,Pino nu a gustat defel aventura noastra nocturna.Nu l-am vazut niciodata in asemenea hal de crispare,de-ai fi zis ca ne-am ratacit cel putin prin Sahara si ca n-o sa mai vedem fata de om cite zile-om avea.Ce-i drept,putinele sate prin care am trecut erau scufundate in bezna,desi nu cred sa fi fost mai tirziu de noua sau zece seara.Zeita Fortuna si-a facut in cele din urma aparitia sub forma unor tineri care stateau la un pahar de vorba in fata unui blocusor dintr-o localitate ceva mai rasarita prin care ne-am nimerit.Desi a vorbi cu cetatenii bulgari in engleza e ca si cum li te-ai adresa in swahili,norocul a facut ca schimbul de informatii sa se rezume la un "Vama Veche?" pe ton disperat-interogativ din partea lui Pino si la indicatia "Durankulak" insotita de niste filfiiri elocvente din mina spre directia de mers din partea bulgarului.Recunostinta eterna,tie,bautorule de bere la ore tirzii,fara de care probabil ca am fi ratacit fara tinta si la ora actuala in perimetrul Vama Veche - Cap Kaliakra.Pe sistemul "Cin' s-a fript cu ciorba sufla si-n iaurt",ne-am inscris frumusel pe drumul cunoscut si am intrat in orasul propriu-zis,indreptindu-ne spre Balcic.In partea "socialista" a Kavarnei ne-am oprit pentru a-i fotografia pe Joey De Maio,Lemmy Killmister si Ronnie James Dio.zugraviti frumos pe blocuri din porunca primarului metalist Tsonko Tsonev.Anul trecut,cind am pus pentru prima oara roata in Kavarna,am dat nas in nas cu Billy Idol,David Coverdale si BTR(mare trupa de rock autohtona)Domnii astialalti de la Manowar,Motorhead si DIO presupun ca au ajuns picturi murale mai recent,in urma concertelor memorabile pe care le-au sustinut la "Kaliakra Rock Fest" 2007.Mestere Videanu,pacat ca nu ti-a venit si matale ideea sa decorezi "bloacele" din Bucuresti cu efigiile lui Guta,Salam sau Minune,ca acuma ai fi avut mai mult ca sigur al doilea mandat de primar in buzunar:))Taman pe la prinzisor am picat si noi la Balcic,pe stradela ce coboara spre Castel.Pe care,de cum pui piciorul,incep sa te intimpine cu "Buna ziua!" niste ospatari afabili care incearca prin toate mijloacele posibile sa te ademeneasca din drum in locantele pe care le deservesc.Cedam tentatiei si intram la cea in care am mincat si anul trecut.Pentru ca ne amintim ca are flori,papica buna si un laculet in care vietuieste o broasca testoasa,strajuita de pe pietrele din jur de o surata de a ei din gips.Si anul asta masa s-a vadit la fel de copioasa,precum si amuzamentul stirnit de menu-ul tradus in romaneste.(Odata si-odata tot o sa am rabdarea sa transcriu din el citeva mostre,ca sa va faceti o idee despre felul in care sint explicate pe larg in limba noastra bunatatile bulgaresti)Pino s-a dovedit din nou mai inspirat ca mine in alegerea bucatelor,optind pentru o supa de rosii senzationala,cu smintina si crutoane,si pentru un fel doi destul de exotic pentru gusturile noastre culinare:un fel de cas la cuptor,cu rosii si un ou ochi pe deasupra,totul amplasat intr-o caserola ceramica acoperita cu capac.Ignorantii de noi n-am notat undeva cum se cheama,ca sa stim sa cerem si la vara.Felicitarile mele pentru bucatarii lor care stiu ca o supa se serveste fierbinte!!!Am sa le povestesc despre asta si bucatareselor din 2Mai,pentru ca ciorba de burta pe care le-am solicitat-o expres "fierbinte" avea temperatura potrivita pentru baita unui nou-nascut.Curtoazia,sau mai degraba spiritul comercial(dar,la urma urmei ce conteaza motivul?) le-a indus vecinilor nostri bulgari nenumarate amabilitati menite sa-l incinte pe tot romanul ce le viziteaza litoralul.Ne amuzam privind peste gardul terasei vecine.In interior se afla un sirag de stegulete,printre care cele ale Germaniei,Frantei,Italiei etc.Deasupra intrarii e arborat insa gogeamite drapelul Romaniei,de zici ca e stindardul statului suveran,de patru ori mai mare decit fanioanele prapadite ale tarisoarelo vasale.Chelnerul nostru e spirt,alearga ca un prisnel de la o masa la alta(caci se pare ca le-am facut safteaua si in urma noastra terasa s-a umplut de conationali) si trage cu urechea la discutiile mesenilor,intervenind cu promptitudine chiar si atunci cind nu este intrebat.La masa din spatele nostru,de pilda,o matroana permanentata isi dascaleste odraslele:"Comandati-va cite-un suc,oricre da' numai sa n-aud de cola!""Cola,cola!Imediat!" intervine amabil chelnerul,comentariu care-i face pe copii sa se tavaleasca de ris si pe mama sa-si smulga parul din cap,sarind ca arsa:"Nu!Nu!"In mod normal ar fi trebuit sa dea din cap ca "da",ca doar la bulgari asta e semnul pentru "nu".Intorcindu-se de la toaleta Pino se opreste sa priveasca cei doi pestisori din bazin care i-au luat locul testoasei de anul trecut,probabil pensionata intre timp.Acelasi chelner omniprezent rasare linga el ca din pamint si ii susura in ureche pe un ton conspirativ:"Doua peste!"Faza care-mi aminteste de poezioara aia stupida din copilarie:"Pe un fund de apa/Patru ochi luceste/Ce sa fie oare?/Este doua peste!"Cu burtile pline si moralul intremat coborim agale spre Castel.La intrarea in Gradina Botanica facem o scurta escala pentru desert.Anul trecut am ochit aici o toneta cu inghetata si am salivat un an de zile cu gindul la piramida congelata,oranj cu vinisoare rosii,decorata din abundenta cu tot felul de fructe,din care n-am mai apucat sa gustam.Hotarisem sa onoram inghetata cea ochioasa la iesirea din castel,dar,fatalitate!,cind am ajuns in fata vitrinei cuvele de inghetata erau goale si omul inchidea taraba.Asa ca de asta data,prevazatori,ne-am satisfacut pofta de inghetata inaintea celei culturale.Evident ca minunatul desert nu s-a ridicat nici pe departe la inaltimea (indelungatei) asteptari si nici a pretului cam exagerat,dar cel putin ne-am facut damblaua!Despre Castelul de la Balcic si superbul parc ce-l inconjoara mi se pare aproape inutil sa scriu ceva,pentru ca daca nu l-ai vazut,cuvintele,oricit de mestesugite ar fi,sint absolut neputincioase.Mie mi l-a "povestit" mama dupa o excursie in Bulgaria si tot degeaba.Pina n-am pus piciorul in aceasta gradina fermecata n-am putut sa-mi fac nici cea mai vaga idee despre cit poate fi de frumoasa.Castelul in sine,departe de-a fi vreo constructie maiestuoasa ca in povestile cu printese si cavaleri,e doar un fel de vila mai marisoara,intrupata gratie Reginei Maria sub forma unei moschei,cu minaret si terase.O invidiez peste timp pe aceasta femeie deosebita care a dispus de pozitia sociala,de resursele financiare si de simtul artistic necesare pentru a se putea bucura de cele doua edificii de vis:Castelul Bran si cel de la Balcic.Aparenta modestie a resedintei e compensata in schimb de imensitatea parcului care-l inconjoara si de privelistea fabuloasa ce se desfasoara in fata ochilor de pe terasa "castelului".Marea,in care augusta proprietara inota adesea(dupa cum ne- o infatiseaza fotografiile din interior) pina la grupul de stinci ce se vad si astazi la o oarecare distanta de tarm,plaja,micul port ce adaposteste citeva iacht-uri si intregul Balcic,ale carui casute albe coboara ca niste miniaturi pina la nivelul plajei.Ferice si de musafirii reginei,caci uriasul parc ascunde printre copaci seculari si arbori exotici nenumarate pavilioane de oaspeti.Toate construite din materia prima calcaroasa ce abunda in zona,respectind arhitectura tipica zonelor litorale,cu terase largi,curti interioare cu bazine,cu arcade umbroase si obloane de lemn,totul respirind relaxare spirituala si armonie vizuala.In jur sint numai lalele de toate formele si culorile,panselute asemenea,bujori imensi,clematite si smochini cu fructe verzi.Chiupuri monumentale,unele dintre ele vestigii veritabile ale comertului antic desfasurat pe Marea Neagra,sint raspindite prin tot parcul.Cruci misterioase de piatra,cu motive gotice,scari ce urca si coboara abrupt,o moara pe a carei roata de lemn apa murmura dulce si azi,casuta minuscula a pictorului amplasata la poalele cascadei,jiltul de piatra dintre bratele caruia regina-artista contempla marea in momentele sale de reverie...Alei marginite de irisi,bazine cu nuferi si broscute,terasa cu trandafiri(infloriti timpuriu) paralela cu marea...Pavilionul Printului Nicolai,transformat in Casa Vinurilor,unde doua fete frumoase care vorbesc bine romaneste te imbie sa gusti gratuit licorile pretioase din sticlele prafuite,pentru a hotari mai usor in care sa-ti investesti levele din buzunar.Eu am ales un vin licoros,cu aroma de migdale si culoare verde,care te poate face sa-ti pierzi mintile foarte usor si am fost la un pas sa cedez si in fata unei fiole de mastica (o tarie pe baza de anason,dupa gust).Noroc de Pino,care mi-a reamintit de subtirimea bugetului disponibil!...Putul adinc de nu stiu cite zeci sau sute de metri sapat in stinca ...Capela de rugaciune,( ce a adapostit o vreme caseta cu inima reginei) spre care, un intreg alai de nunta cu luminari,flori si rochii lungi zorea de teama valului usor de burnita ce se cernea peste parc...Aleea marginita de tui conice,inalte pina la cer,la capatul careia nu se zareste altceva decit vazduhul si marea...Colectia de cactusi uriasa(la propriu si la figurat,unii depasind dublul inaltimii unui om)...Cafeneaua turceasca de sub minaretul palatului,unde stai tolanit pe perne de catifea colorate,te imbuibi cu rahat,baclavale si sarailii,bei cafea neagra la ibric si astepti ca arabul autentic(care nu stie o boaba de engleza) sa-ti aprinda narghileaua...Doar atit pot desprinde acum din noianul de amintiri,dar va asigur ca nu reprezinta nici a mia parte din toata frumusetea concentrata in Gradina Botanica de la Balcic.(Titulatura de Gradina Botanica se justifica nu doar prin varietatea plantelor adapostite aici,ci si prin grija cu care sint etichetate pina la ultima).La intrare se afla deschisa o expozitie de plante cu vinzare din care turistii romani ieseau ca lada de rasaduri pe umar.N-am putut rezista nici eu tentatiei si am cadorisit-o pe mama cu o tufa plina de flori roz,al carei nume bulgaresc mi-e imposibil sa-l pronunt,dar care arata superb pe iarba gradinii noastre din Suceava.Am regasit nunta de mai devreme printre minunatele plante expuse spre vinzare,facind fotografiile de rigoare.Cununia se desfasurase in interiorul pavilionului cu flori.Refacind acum in minte periplul prin Gradina de la Balcic ma apuca risul cind imi amintesc de socotelile noastre de anul trecut,cind alocasem vizitei la Castel vreo doua-tri ore din programul zilei.Daca va bate gindul sa-i vedeti minunatiile,va sfatuiesc s-o faceti primavara(caci nu mi-o pot imagina mai frumoasa de atit in niciun alt anotimp) si sa-i dedicati aproape o zi intreaga.Toata distractia costa 8 leva,cu aproximatie echivalentul a 10 euro.La iesirea din castel am strabatut in sens invers aleea marginita de tarabe cu diverse suveniruri,numai bune de golit portofelul turistului.La mare cautare sint fiolele cu esenta de trandafir bulgaresc (am pe undeva una goala,primita in copilarie,si in interiorul carcasei de lemn persista pina-n ziua de azi mirosul odios,provocator de lesinuri si ameteli),gama de cosmetice cu aceeasi aroma (sapunuri,creme,lotiuni,sampoane etc.),rahatul si alte zaharicale,borcanele cu miere rubinie si dulceata(ambele de trandafiri,of course),pe care le gasesti la jumatate de pret la mini-market-ul din capul strazii.Si nelipsitele maruntisuri kitch-oase,numai ca la ei pina si kitch-ukl e mai simpatic decit la noi.Deoarece eu mi-am platit anul trecut tributul pentru suveniruri cu specific local,de asta-data am investit citeva leva intr-un tricou mega-haios.Imprimeul infatiseaza o gasca de soareci care-si manifesta in fel si chip disperarea ca nu pot pune labuta pe joint-ul care fumega ispititor pe post de momeala intr-o capcana.Dincolo de comicul desenelor si de originalitatea ideii.m-a cucerit coincidenta.Nu,eu nu fumez "iarba" ci tutun si in zilele acelea tocmai treceam prin chinurile provocate de abstinenta.(of,mama,ce indur eu ca o fiica iubitoare,numai ca sa-ti fac pe plac!) Cu buzunarele din ce in ce mai usoare am pornit in asfintit sa cinam ca lumea buna in Albena.Acuma,ca sa va fac sa va lase gura apa,sa va prezint lista de bucate,in vorbe si imagini.Felul intii: o supa-crema de conopida,acoperita cu o crusta de aluat crocant si auriu precum cupola unei moschei.Felul doi: o budinca fierbinte de legume sublimate-n cascaval topit,insotita de o salata.E,nu va grabiti cu concluziile,ca nu vorbesc aici despre traditionala salata bulgareasca (rosii,ardei,castraveti si brinza),ci de Salata Vitamina.O salata simandicoasa,din spanac verde (in loc de laptuca),felii subtiri de ciuperci crude,arde gras rosu,dovvlecei baby proaspeti si alune caju.Totul stropit la discretie cu berea lor cea mai populara,Kamenitza.La desert,o tarta cu cirese garnisita cu inghetata,frunze proaspete de menta si sirop(eu) si o placinta cu brinza dulce,vanilie si fructe de padure(Pino).Sa ne fie de bine si "Dobre vecer,Bulgaria!"In drum spre patria-mama,sub ultimele raze ale soarelui,am zarit pe marginea drumului un ciobanas local care-si mina visator mioarele;dovada ca am avut dreptate: uite ca lupii nosti haini nu le-au devorat toate oile din Bulgaria,deci bunica baiatului de la Symbolic le turna nepotilor gogosi.Quod erat demonstrandum!Multumiti ca scopul principal al calatoriei in tara vecina a fost atins:)),am gonit la viteza maxima spre casa,de data asta tinind drumul drept,fara alte peripetii neplacute.In Vama Veche ne astepta o alta sarja de ploaie necrutatoare.Impediment minor pentru multimea de petrecareti adunata pe plaja,in fata scenei Ursus;ca doar ne aflam pe tarimul Stufstock-ului,unde rockerii nu dau inapoi cu una,cu doua in fata citorva stropi(fie ei si mai multi!)Am ratat la mustata Trupa Veche(a doua oara in trei zile),dar fara prea mari regrete.In schimb am picat la tanc pentru o noua portie de Suie Paparude(ploaia sa ne ude!) si am "recuperat" Iris-ul ,pierdut la Costinesti.La Iris,ca la Iris.Nebunie generala.Cred ca se vedea tare frumos de pe scena :"acesti frumosi nebuni ai marilor orase" revarsati la o bucata de noapte pe malul marii,topaind,cintind si agitind umbrele,pelerine de ploaie sau pungi transformate ad-hoc in glugi.Ploaia a binevoit sa se opreasca pret de citeva ,pentru a se dezlantui cu maximum de furie la finalul concertului.Uitam sa zic ca in pauzele dintre trupe organizatorii miluiau publicul cu bax-uri de bere,pe care norocosii,model de altruism,le imparteau fara pareri de rau cu vecinii de inghesuiala.Asa se face ca la final,nimeni n-avea chef sa mearga la culcare,in pofida ploii turbate.Mai ales ca era ultima seara de distractie din,vai!,ati de scurta vacanta de 1Mai.Tot poporul s-a inghesuit la Ovidiu,care pentru o bere sub acoperisul de stuf,care pentru un dans la bustul gol pe mesele aflate in bataia ploii.