Au trecut mai bine de 3 saptamini de la Sonisphere si mi se pare deja ca a fost cindva,intr-o alta viata.
Am asteptat jumatate de an si a zburat in 3 zile;it's so unfair!!!
In afara de atmosfera extraordinara si distractia nelimitata,
impartasite cu nenumarati prieteni 
de prin toate colturile tarii si din afara ei,
Sonisphere mi-a adus doua momente de satisfactie suprema:
reintilnirea cu Slayer si primul show Rammstein din viata mea.
care mi-a placut la fel de mult ca si prima oara cind i-am vazut live.
Pe lumina zilei,
fara niciun fel de efecte speciale,
israelienii au reusit si la Bucuresti sa vrajeasca publicul prin intermediul muzicii,
vestimentatiei si al unui show captivant.
Paradise Lost - in postura ingrata de a cinta putin,pe lumina si cu un sunet deplorabil.Bine ca i-am vazut inca de 3 ori pina acuma,pentru ca altfel as fi plins in pumni...
Au pe la noi un numar considerabil de fani,care cred ca au fost entuziasmati de prestatia favoritilor lor.
Pe mine m-au incintat mai putin,asa ca i-am urmarit de la terasa cu beri din apropierea scenei,in timpul unui binevenit moment de respiro.
Desi am ajuns la a cincea intilnire cu Manowar,
tot nu pot spune ca m-a lasat rece schimbarea de ultim moment a headliner-ilor din prima seara.
Ce sa mai spun de cei care si-au luat bilet special pentru Manowar
si au suferit dezamagirea de a a afla cu doar doua zile inainte
ca trupa lor preferata nu mai este cap de afis si va cinta numai o ora?
Pe "taticul" Udo l-am bifat deja cu citiva ani in urma,
asa ca am facut greseala sa cred ca Accept cu Mark Tornillo la voce nu merita osteneala de a sta pina la sfirsit.
Aud ca am pierdut un show excelent
si ma consolez cu gindul ca peste 4 zile voi avea ocazia sa-l degust in tihna 
pe gazonul confortabil al stadionului din Kavarna.
"WARRIORS OF THE WORLD UNITED"
Premiul de consolare pentru "brothers & sisters of metal" - o noapte intreaga de Manowar in Fire Club,cu multe beri,concursuri si premii si cu o infratire generala "under the sign of the hammer" intre fanii adunati de prin diverse parti ale Europei.
"GOD LISTENS TO SLAYER"
Anthrax sau reintoarcerea in anii zvapaiati ai adolescentei;
am facut abstractie de faptul ca Belladonna arata ca o stafida multiseculara
si m-am dezmatat ca la chefurile din liceu 
racnind cu veselie "Anti-so-cial,anti-so-cial":)
Megadeth,o trupa pe care am asteptat ani de zile s-o revad in actiune,
fascinata de amintirea extraordinarului concert de la Arenele Romane.
Din nefericire,n-am mai avut parte de sunetul de atunci,
care-ti taia pur si simplu timpanele cu claritatea de cristal a chitarii 
minuite de Mustaine intr-o viteza diavoleasca.
Nici de acelasi Mustaine comunicativ si plin de verva din 2005.
Ramin la parerea ca fiecare dintre Cei 4 Mari ar fi trebuit vazut in seri diferite 
si lasat sa se desfasoare la capacitate maxima,
in recitaluri consistente si egale ca durata.
Slayer - pentru a doua oara (si nu si ultima,sper!),
tot impecabili,tot profesionisti,tot distrugatori!
Daca prima oara cind i-am vazut au cintat mai mult,si dupa lasarea intunericului,
la Bucuresti au compensat prin bunadispozitie surprinzatoare a lui Tom Araya.
De ceva vreme e plin orasul cu niste reclame imense la nu stiu ce apa minerala,infatisind o vulpe care se hlizeste cu toti dintii si cu gura pina la urechi.
Vreme de o ora,Araya a aratat pe scena leit cu vulpea din reclama,
facindu-ma sa-l suspectez ca a consumat cel putin citeva butoaie din apa minerala romaneasca datatoare de efecte ilariante:)))
De data asta n-am facut poze,n-am filmat,
i-am pasat camera foto lui Pino si m-am bucurat pina in maduva oaselor 
din primul si pina in ultimul moment al mult prea scurtului recital marca Slayer.
Metallica e Metallica,
indiferent a cita oara o vezi,
indiferent daca Hetfield incurca la a treia venire in Romania Bucurestiul cu Budapesta,
indiferent daca o vezi de pe iarba sau de pe beton,
pe ploaie torentiala sau pe vreme buna.
Inca trotilata de proaspat incheiatul Slayer si cu amintirea extraordinarului concert sustinut acum doi ani de Metallica,
la Sonisphere m-au impresionat ceva ceva mai putin.
Parere pur subiectiva si personala - cel mai mult mi-au placut in 2008,
cind am plecat de pe stadion murata pina la piele si exultind de fericire.
Masinaria a functionat perfect si de data asta,nu zic nu,
dar eu una as fi avut nevoie de o pauza de cel putin o zi intre Slayer si Metallica 
pentru a le acorda celor din urma atentia cuvenita:)
La final,gratie privirii si reflexelor vulturesti ale lui Pino,am adaugat linga pana lui Hetfield de acum doi ani inca doua bucati de colectie: pana-cosciug cu Death Magnetic si haiosenia de pana cu "Metallica sux!":)))
"FEUER FREI!!!"
Din '95 incoace am cam pierdut sirul intilnirilor cu Anathema,atit pe scena si cit si in afara ei;
cu toate astea,e oricind o placere sa-i revad,asa ca prezenta lor in deschiderea ultimei zile de Sonisphere mi-a indus o agreabila stare de relaxare.
Varianta lor de "Kashmir" m-a dus cu gindul la superbul concert presarat cu nenumarate cover-uri ale unor piese celebre,pe care Anathema l-a sustinut intr-o atmosfera de vis la Cisnadioara.
Cind l-am descoperit in public bestializindu-se la Megadeth,i-am sugerat lui Vincent Cavanagh sa se mute cu toata trupa in Romania,
din moment ce le place atit de mult la noi incit vin sa cinte aproape anual.
Simpatic si vesel ca deobicei,roscovanul mi-a raspuns:"We might consider this option":)
Stone Sour nu mi-au spus mare lucru,nici de bine,nici de rau.
M-a amuzat insistenta cu care vocalul interoga publicul 
daca detine nu stiu care album al tyrupei.
Un recital destul de ok in opinia mea;
m-au prins si pe mine la un moment dat vreo doua piese 
si probabil ca nu m-ar deranja sa-i mai revad cindva.
Despre recitalul Alice in Chains ma abtin de la orice comentarii.
Faceau valuri prin tineretele mele,sint foarte apreciati si la ora actuala,o multime de oameni au fost de-a dreptul incintati sa-i vada si sa-i asculte.
Eu nu ma numar printre respectivii.Punct!
Si exact cind am ajuns sa scriu despre Rammstein,
m-am trezit ca nu mai am cuvintele la mine...
Pai,tata,despre Rammstein orice ai scrie ar semana a clisee!
Asa ca nu-mi trec prin minte decit doua chestii cit de cit inteligente:)))
In primul rind mi-ar trebui in urgenta o pereche de oua 
si tesla cu care sa dau in ele pentru ca nu i-am ascultat pe Angel,pe Lemmy 
si pe toti ceilalti prieteni care m-au imbiat sa merg cu ei in Serbia,
ca sa vedem un concert Rammstein de sine statator.
In al doilea rind,sa-mi fie invatatura de minte 
si sa fac ceea ce trebuie data viitoare cind se mai iveste o asemenea ocazie.
Imi amintesc de norul ala cu aroma de pucioasa care se revarsa dinspre scena
si care m-a facut sa-mi dea lacrimile si sa-mi scuip plaminii...
zau daca n-as face inhalatii zilnice cu fumul ala demonic 
si niscaiva impachetari cu smoala fierbinte pe deasupra,
daca asta mi-ar garanta accesul la cel putin inca 3 viitoare concerte Rammstein:)
A fost fabulos,incredibil,perfect!A fost scurt,prea scurt,mult prea scurt!
A intrat fara drept de apel in Top 3 al celor mai spectaculoase concerte la care mi-a fost dat sa particip pina acum,
alaturi de AC/DC si Rolling Stones.
Am iesit din fata scenei sufocata la propriu si la figurat.
In urmatoarele trei zile n-am mai avut voce si am comunicat prin semne,ca surdo-mutii:)
Nu mi-am revenit din transa nici pina azi 
si cred ca n-o sa-mi revin multa vreme de-acum inainte.
Poate ca Sonisphere 2010 n-a fost fara de cusur,
dar s-a incheiat cu un spectacol de foc,decibeli si magie 
care a facut ca toate micile nemultumiri sa dispara instantaneu,
mistuite de flacarile care au inundat parcarea de la Romexpo in seara istorica de 27 iulie.
"A TOUT LE MONDE,A TOUS MES AMIS..."
"Moartea din Carpati",sau un biker "de categorie grea" adunindu-si fortele pentru Rammstein:)
Vincent Cavanaugh - fan Megadeth in momentele cind nu e pe scena in calitate de vocalist al trupei Anathema:)
Colegul Turcescu (murat de ploaie si vesel nevoie mare dupa Manowar) - long time no see!
Doamna avocat si domnul inspector financiar au luat tara in picioare de la Suceava pina la Bucuresti,amintindu-si ca sint fani Manowar inca din vremea liceului.
Bravo Adriana,bravo Pe!
Marius si Claudia,"brothers of metal" din Slobozia,pe care i-am gasit inca de la prinz in fata gardului din fata scenei,de linga care nu s-au mai dezlipit pina la Manowar.
Maestrul Sorin,proaspatul tatic al unei viitoare metaliste pe care Pino e de parere ca ar trebui sa o boteze Sonisfera:)))
Proud parent celebrating the big event.
Toata floarea cea vestita a Bucovinei sau reintilnirea lui Pino cu gasca din liceu si facultate.
Adio plete,bun venit burtici!:)))
Sa se observe ce trupe am venit sa vedem azi:)
Uite rockeru' boier,are sac cu Sonisphere!:)))
Tricoul cel mai "true" ...sad but true:)
Se putea sa lipseasca Misu,alaturi de Vlad si trupa de la Cluj?
The Usual Suspects: prietenii din Bucuresti,nelipsiti de la datorie:)
l
P.S. Nelipsitii BGS-i,in dispozitiv,aparind copacul din fata scenei de navala rockerilor "periculosi":))) 
