Doua vorbe despre Haggard

Trebuie sa recunosc ca am avut mari emotii in legatura cu show-ul Haggard din 18 aprilie.Dupa concertul Overkill compromis din cauza unei ploi torentiale,dupa ce am batut de pomana drumul Clujului pentru Samael si Paradise Lost,nu m-as fi mirat ca Nelu Brindusan sa se trezeasca fara Haggard din cauza norului de cenusa vulcanica:)))Din fericire,oamenii sint in tour cu autocarul,asa ca au semnat condica si la Cluj si la Bucuresti.Luni seara,pe cind tropaiam vioaie spre Silver Church am fost nevoita sa ma opresc brusc la circa o suta de metri de intrarea in club si sa ma asez la o frumusete de coada,care mai mult statea decit mergea.Dupa aproximativ o ora am reusit in sfirsit sa intru in clubul deja plin ochi.Partea buna a fost ca Haggard n-au intirziat sa-si faca aparitia pe scena,in uralele multimii de fani inghesuiti ca sardelele in conserva.A fost una dintre rarele ocazii in care mi-a fost imposibil sa ma apropii de scena si sa fac niste poze mai acatarii.Am fost chiar multumita sa gasesc un loc la bar,in care sa pot respira si sa sa zaresc si ceva din concert.Mi-e greu sa inteleg cum a reusit sa faca Asis traditionalul tur de sala cintind la chitara,prin multimea in care n-aveai loc sa arunci un ac.Faza asta cu inghesuiala m-a cam iritat si m-a facut sa depling din nou lipsa unui spatiu de concert ceva mai generos si vremurile cind sala de la Agronomie era disponibila pentru astfel de evenimente.Am trecut insa peste orice enervari atunci cind Haggard au inceput sa cinte.Nu stiu cit a durat spectacolul,nu stiu care a fost ordinea exacta a pieselor,stiu doar ca a fost superb!!!Nu credeam sa-mi placa mai mult decit acum 2 ani cind i-am vazut la Cluj.Si uite ca mi-a placut atit de mult incit la ''Aweking The Centuries'' m-am avintat in multime si am reusit sa simt cu adevarat ca am fost la Haggard.Dupa ce au coborit de pe scena,baietii si fetele din trupa au zabovit indelung printre fani,au pozat,au facut conversatie si au dat autografe.Atit de veseli,modesti si sociabili,incit am avut impresia unei suete relaxate cu niste vechi prieteni.Cum vad ca le place tare mult in Romania,sper sa nu fie ultima intilnire de acest fel.Pina atunci insa,imi exersez headbanging-ul pentru cea mai fierbinte vara metalica de pina acum.

Le Petit Prince sur la glace

In urma cu multi ani,pe treapta cea mai de sus a podiumului inimii mele,alaturi de inegalabilii Marina Anissina si Gwendal Peizerat,Aleksei Yagudin si Philippe Candeloro,urca si Stephane Lambiel,un tinar gingas care zbura deasupra ghetii cu o gratie remarcabila si executa niste piruete fabuloase,cum nu mi-a mai fost dat sa intilnesc vreodata.Am inceput sa-l urmaresc fascinata si sa plutesc de fericire vazind cum isi perfectioneaza programele sezon dupa sezon,devenind campion mondial doi ani consecutiv si cucerind titlul de vicecampion olimpic.Intr-un cuvint,m-am indragostit.M-am indragostit definitiv si iremediabil de elvetianul frumos si talentat,care a oferit de-a lungul timpului iubitorilor de patinaj artistic din intreaga lume programe de o sensibilitate si un farmec divin.Daca mi-ar fi spus cineva in 2004 ca intr-o buna zi il voi vedea pe Lambiel in carne si oase,l-as fi considerat nebun.Si iata ca 11 aprilie 2010 a fost duminica in care s-a produs miracolul.E drept ca s-a produs pe un patinoar jerpelit,cu un numar insuficient de locuri,cu spectatori amplasati in mod caraghios chiar pe suprafata ghetii,cum nu cred sa mai existe nici macar prin tarile subdezvoltate.Un subiect trist despre care multi iubitori ai sportului au tot scris si au tot vorbit,racindu-si gura de pomana.Autoritatile indrituite sa remedieze aceasta situatie penibila au urechile bine astupate si obrazul suficient de gros incit sa se balaceasca intr-o nepasare crasa.M-am gindit cu jena la impresia pe care trebuie sa le-o lase patinoarul ''national'' Flamaropol campionilor prezenti la Bucuresti,obisnuiti sa evolueze pe marile arene de gheata ale lumii.Ca sa-mi alung astfel de ginduri neplacute,pina la inceperea spectacolului am rememorat satsfactia pe care am simtit-o la vedrea multimii de spectatori aliniati pe mai multe rinduri la intrare.Incetul cu incetul patinoarul s-a umplut de oameni dintre cei mai diferiti,reuniti in acelasi loc de pasiunea comuna pentru ceea ce eu consider a fi cel mai frumos sport posibil.Domnisoare chochete au stat linga rockeri cu plete si geci de motor,domni cu parul carunt s-au invecinat cu adolescenti echipati cu jeans si incaltati in ''conversi'',doamne elegante si sobre au privit cu ingadiunta spre micutii neastimparati adusi de parinti sau bunici sa vada stelele patinajului artistic mondial.Amfitrionul show-ului de la Bucuresti din cadrul turneului olimpic Kings On Ice 2010 a fost ex-reprezentantul tarii noastre in proba de baieti,Marius Negrea,acest Horia Alexandrescu al patinajului artistic.Traduc,pentru cei mai putin avizati;vazindu-l pe M.Negrea mi-am amintit de toate gogomaniile si comentariile deplaste pe care le debiteaza la orice mare competitie,fie ea Campionat European,Mondial sau Jocuri Olimpice,in calitate de comentator-''expert'' al Televiziunii Romane.Mare pacat ca lipsea pe post de co-prezentatoare Yvonne Ghita,alta maestra a gafelor,care isi etaleaza de obicei 'perlele' pe Eurosport,la concurenta cu ineptiile lui Marius Negrea de la TVR2.(Si cu asta,promit, am terminat cu observatiile malitioase din prezenta postare.)Inceputul spectacolului a adus pe gheata o adevarata ''ploaie de stele'';rind pe rind au aparut toti participantii intr-o defilare ametitoare,la propriu si la figurat.Fiecare si-a executat cea mai spectaculoasa figura din repertoriu inainte de a face turul de onoare si de a-si ocupa cuminte locul pe marginea patinoarului.Prima lovitura emotionala a serii a fost pentru mine oprirea lui Steph Lambiel exact in fata mea,la doar o lungime de brat distanta.Marturisesc ca mi-a fulgerat prin cap ideea copilaroasa ca ar fi suficient sa ma ridic de pe scaun si sa fac un singur pas ca sa-l inhat in brate (intre patinatori si primul rind din public neexistind niciun obstacol de ordin fizic).In mijlocul ghetii astfel strajuita de campionii mai mici si mai mari si-a facut intrarea triumfala Tarul Evgeni,in al carui palmares stralucesc medaliile de aur ale tuturor competitiilor de patinaj artistic,inclusiv supremul titlu olimpic.Ca si la editiile precedente ale Kings On Ice,aparitia lui Plushenko a fost acompaniata de acordurile celebrului Stradivarius al nu mai putin celebrului si inseparabilului sau prieten,violonistul si compozitorul Edvin Marton.Pentru a da Cezarului ce-i al Cezarului,onoarea primei si ultimei evolutii din spectacol i-a revenit evident lui Plushenko.Tinind cont de faptul ca nu-l vedeam ''pe viu'' pentru prima oara si ca nici la vremea cind se afla la apogeul carierei patinatorul rus nu era No.1 in topul meu personal (loc ocupat pe atunci de conationalul sau aproape tot atit de titrat,Aleksei Yagudin),n-as putea spune ca prestatiile sale mi-au stirnit emotii coplesitoare.N-as vrea sa ma inteleaga cineva gresit.Plushenko e un patinator de exceptie,cu o tehnica desavirsita si o interpretare care ii lasa pe multi fara cuvinte.Pentru mine exista insa alti artisti ai ghetii care imi fac sa vibreze coardele cele mai sensibile ale sufletului.Printre ei,cum spuneam mai devreme,Stephane Lambiel,al carui program l-am asteptat cu nerabdarea unei mirese in ziua nuntii sau a unui copil in Ajunul Craciunului.In inima mea s-a dat o lupta acerba intre dorinta de a-i sorbi din ochi fiecare miscare si tentatia de a captura efemerul actului artistic,transformindu-l intr-o amintire materiala care sa-mi incinte privirea multi ani de acum inainte.Cind vocea anouncer-ului i-a vestit intrarea in arena,degetul meu a apasat pe butonul ''recording'' minat parca de vointa sa proprie,iar mie nu mi-a mai ramas altceva de facut decit sa urmaresc divina evolutie a lui Stephane pe display-ul camerei foto.Cred totusi ca sacrificiul a meritat cu virf si indesat.Acum pot privi de o suta de ori pe zi magnificul program liber pregatit de Lambiel pentru Olimpiada de la Vancouver,filmat cu minutele mele de pe aceeasi gheata pe care acesta a plutit pret de citeva minute.

In mod cert nu e o inregistrare de cea mai buna calitate,dar pe mine fiecare vizionare ma face sa retraiesc emotia acelor clipe inefabile.N-am pretentia sa concurez cu operatorii marilor posturi tv,dar ma consolez cu gindul ca pe inregistrarea mea splendoarea miscarii se contopeste ideal cu cea a muzicii din ''La Traviata'',nealterata de logoreea niciunui comentator sportiv.Nu mi-am propus ca aceste rinduri sa constituie o cronica a intregului spectacol,(cei interesati il vor putea urmari in curind pe B1Tv),ci mai degraba o oda inchinata lui Steph,cu multa dragoste si cu recunostinta pe care i-o datorez pentru toate momentele de incintare absoluta pe care mi le-a daruit de-a lungul intregii sale cariere.Ar fi insa nedrept sa neglijez total celelalte nume de pe afis,extraordinari artisti ai ghetii care au facut un spectacol fascinant vreme de aproximativ doua ore,care au trecut cu o viteza demna de piruetele lui Lambiel.Asa ca tin sa-i mentionez macar in treacat (stiu,stiu ca fiecare dintre ei ar merita macar citeva paragrafe...) pe vicecampionii mondiali en titre in proba de perechi,germanii Aliona Savchenko/Robin Szolkowy,pe Tatiana Voloshozar/Stanislav Morozov din Ucraina(pereche antrenata ca si precedenta de marele fost campion Ingo Steuer),pe dansatorii francezi Natalie Pechalat/Fabian Bourzat (care,desi imi plac mult de tot,nu reusesc sa-i egaleze pe legendarii lor compatrioti Anissina/Peizerat,dar bravo lor pentru ca incearca!),pe campioana europeana din 2004,frumoasa Julia Sebestyen din Ungaria,pe Florent Amodio,cistigatorul Campionatului National al Frantei si un posibil viitor campion de talie mondiala(6.oo pe linie pentru impecabilul Moonwalk pe patine!),pe micutul Denis Ten din Kazahstan,de-a dreptul adorabil in tutu-ul alb de balerina sau pe Fiona Zaldua/Dimitri Sukhanov,un cuplu de patinatori acrobati ale caror ridicari de o dificultate ce sfideaza orice prudenta au lasat asistenta cu rasuflarea taiata.Un moment cu totul special a fost cel prezentat de perechile Savchenko/Solkovy si Voloshozar/Morozov reunite intr-o splendida desfasurare de forte in paralel.Au mai facut parte din show ''Omul cu picioare de cauciuc'',un canadian care a tinut sa ne demonstreze ca notiunile despre oasele si articulaiile umane dobindite la lectiile de anatomie sint pure speculatii in cazul unora ca el,o tinara patinatoare din Luxemburg,un cuplu masculin care a executat niste acrobatii spectaculoase spre amuzamentul spectatorilor de toate virstele si un patinator temerar care printre altele a reusit un salt mortal peste o masina amplasata pe gheata.Cu speranta ca n-am uitat pe nimeni,sa revin la motivul principal pentru care mi-am acizitionat bilet in rindul intii cu mai bine de o luna inainte de spectacol.La cel de-al doilea moment al lui Stephane mi-am permis luxul de a ascunde aparatul de fotografiat in cel mai indepartat cotlon al gentii si de a gusta in liniste programul.Renumit pentru selectia inspirata a pieselor muzicale de o mare sensibilitate pe care isi desfasoara talentul,Lambiel a patinat de asta data pe sfisietoarea balada a lui Jaques Brel,''Ne Me Quitte Pas''.''A patinat'' mi se pare impropriu spus...Baiatul asta rimeaza mult mai bine cu notiunea de ''plutire'' sau cu cea de ''zbor'';aluneca atit de lin incit de multe ori am impresia ca nu mai e pe gheata ci undeva deasupra ei.Mi-e greu,aproape imposibil,sa transcriu in cuvinte arta lui Stephane si cred ca un intreg dictionar de metafore nu mi-ar fi de ajuns.Poate ca nu atinge maiestria tehnica sau perfectiunea sariturilor lui Plushenko,dar gratia cu care se roteste in spirale ample e comparabila doar cu cea a unei lebede pe apa.Tinuta corpului,demna de un balerin de inalta clasa,dublata de mimica remarcabila a unui chip angelic si de fantastica expresivitate a miinilor,fac din Lambiel un artist complet si seducator.Fiecare unduire a corpului,fiecare miscare a degetelor e o poezie in sine.Liniile de pasi,atit de delicate si in acelasi timp pline de forta,se inlantuie intr-un dans armonios pe cristalul ghetii.Iar piruetele marca Lambiel,celebre in intreaga lume,nu inceteaza sa-i uimeasca pina si pe specialistii care se intreaba cum e posibil ca un om sa posede un asemenea simt al echilibrului.In pozitii dificile,de o frumusete extravaganta,Stephane se invirte perfect in jurul propriei axe cu o viteza ametitoare.In virtejul dezlantuit al rotatiilor isi schimba cu repeziciune pozitia corpului in repetate rinduri fara sa ''plimbe'' pirueta nici macar un centimetru.Iar la final se opreste brusc,fix in locul din care a pornit sarabanda.Fara sa ezite,fara sa se clatine si pe deasupra cu un zimbet fermecator pe figura.Si printre toate aceste minuni de virtuozitate si gratie,artistul din tara cantoanelor presara combinatii de sarituri triple si cvadruple,executate uneori cu usurinta unei pasari care isi ia zborul de pe o creanga.Parerea unanima a iubitorilor patinajului artistic,fie ei amatori sau de meserie,este ca acest sport si-a depasit propriile-i granite,ridicindu-se de la un anumit nivel la rang de arta.Si atunci cind e vorba de arta,subiectivismul e la el acasa.Nu mai conteaza atit de mult aprecierile unui juriu de arbitrii,ci doar emotiile si sentimentele pe care actul artistic le induce fiecarui spectator.De aceea zic,fie-mi iertata preferinta pentru ''micul print'' elvetian al ghetii in defavoarea lui Plushenko ''The Tzar'';)Si nu cred ca ma insel prea mult spunind ca duminica trecuta la Bucuresti a fost seara lui Stephane Lambiel.Evgeni aflindu-se deja la a 3-a prezenta in Romania,inclin sa cred ca majoritatea publicului a venit la spectacol din dorinta de a-l vedea live pe Lambiel in premiera.Si asta s-a vazut si mai ales auzit dupa fiecare dintre evolutiile sale,salutate minute in sir cu urale si aplauze de catre intraga sala ridicata in picioare.Incintarea publicului s-a revarsat pe gheata si sub forma unei ploi de flori si jucarii de plus.Iar daca la sfirsitul show-ului organizatorii au pregatit o sesiune de autografe pentru Evgeni Plushenko si Edvin Marton,trebuie spus ca interminabilul sir al fanilor celor doi a fost concurat cu succes de marele grup de admiratori,si mai ales admiratoare,care au scandat zeci de minute ''Ste-phane!Ste-phane!''Lambiel a avut amabilitatea de a veni pentru citeva (prea)scurte momente si de a semna citeva dintre zecile de fotografii sau bilete de spectacol intinse catre el cu disperare.Iar pe tot parcursul drumului de la cabine pina la iesirea din patinoar a facut gestul simpatic de a filma cu telefonul mobil multimea de suporteri in delir.Pe mine emotiile serii m-au covirsit de-a binelea;in momentul in care Steph a cules de pe gheata trandafirul pe care i-l aruncasem si mi-a multumit cu un zimbet sarmant,mi-au tremurat miinile in asemenea hal pe aparat incit am ratat frumusete de fotografie.Ca sa nu mai spun ca la turul de onoare de la finele spectacolului era sa lesin de-a dreptul de fericire cind Lambiel mi-a daruit o fugara stringere de mina,reprezentind pentru mine ciresa de pe tort.Cit despre mama mea ce sa mai zic?Era atit de inebunita sa prinda un autograf incit nici n-a bagat de seama ca se afla linga mine si ma obtura de zor filfiind un poster prin fata aparatului foto,taman cind eu ma chinuiam sa-l pozez pe marele nostru favorit.Am crezut c-o s-o apuce si pe ea vreun lesin cind i-a strigat ''Stephane,vous etes un ange!!!'' iar ''ingerasul'' i-a raspuns emotionat ''Merci!Merci beaucoup!''Am plecat amindoua turmentate de fericire spre casa,unde ne-au prins zorile rememorind seara de vis proaspat incheiata.Numai eu,mai circotasa de felul meu si dorindu-mi mereu mai mult decit am primit,am ramas in suflet cu regretul de a nu fi vazut si programul scurt de la Olimpiada,cu Lambiel in chip de Wilhelm Tell.Tot ce-mi mai pot dori acum este sa am ocazia de a-l revedea cit mai des si in anii care vor urma.In asteptarea acestui fericit moment am cules de pe internet citeva poze si un filmulet realizate de niste oameni mai norocosi decit mine ori dotati cu aparatura tehnica mai performanta.Stephane Lambiel in aeroport,la sosirea in Romania.(Foto Libertatea)Doua instantanee excelente surprinse de Gabriela Arsenie (Gazeta Sporturilor)

In zbor deasupra ghetii.Stephane,''Le Prince de la glace''& Evgeni ''The King of ice''Un spectator inspirat a inregistrat modul elegant in care Lambiel a intors publicului roman elogiul interminabilelor standing ovations.

''Vous etes INCROYABLES!!!'' - trei cuvinte valorind cit un intreg poem.

Le multumesc autorilor acestor materiale si sper ca vor avea bunavointa de a nu-mi lua in nume de rau faptul ca le-am preluat pe blogul de fata.

O parte dintre fotografiile care ilustreaza aceste rinduri - courtesy of Stephane Lambiel's page on Facebook.