Desi habar n-aveam cu ce se maninca trupele de pe afisul mini-turneului Metal Orient Express am dat o fuga pina la Iasi,in Club Sundays,sa ma lamuresc.Sincera sa fiu nu aveam cine stie ce asteptari de la aceasta cintare,asa ca surpriza s-a dovedit cu atit mai placuta.
La ora de incepere trecuta pe afis,clubul era ocupat aproape exclusiv de trupetii straini care, asezati la masute,devorau o cina improvizata.Odata plinul facut a demarat si concertul.Cite o trupa locala din fiecare oras urma sa asigure deschiderea,onoare care la Iasi i-a revenit formatiei galatene(?) Cast Adrift.Desi pustanii din Galati erau pentru mine(si nu numai) niste celebrii necunoscuti,prestatia lor n-a fost rea deloc,incintind asistenta restrinsa(mai putin de 100 de oameni,pe numarate).
Urmatorii pe afis:Dirty Shirt din Seini.Sincer vorbind,seinenii(sau seinezii) astia cu camasa murdara erau singura trupa din cele ce urmau sa evolueze in seara respectiva de care auzisem vreodata.Mai bine zis,odata ca niciodata,in vremuri imemoriale,cind Tataie Gombos recenza toate trupele romanesti care apareau ca ciupercile dupa ploaie...aaa,dupa Revolutie vreau sa zic.Marturisesc ca amintirile mele nu erau prea placute...O trupa cam jenibila,despre al carei recital de la nu mai stiu care dintre editiile Top T-ului pastram o amintire cam incetosata.
De aceea am cam ramas cu gura cascata la aparitia lor pe scena clubului iesean.O echipa foarte inchegata(vechimea trupei si experienta componentilor isi spun cuvintul),cu un sound uluitor de original si bine pus la punct.La partea de voce n-am prea fost multumita 100%,pentru ca la majoritatea pieselor nu prea se pupa cu restul.
"Cu o muzica originala, dinamica, ce imbina intr-o maniera surpinzatoare genuri considerate "incompatibile" (de la industrial metal la folclor, trecand prin new metal, hardcore, alternative, electro, funk…) Dirty Shirt isi autodefineste stilul ca fiind Industrial Mioritic."Am citat din prezentarea maramuresenilor de pe pagina lor de Myspace.Faza cu "industrialu' mioritic" m-a dat pe spate,dar la urma urmelor sa mor eu daca n-au dreptate.
Pentru ca nu prea vad in ce alta categorie ai putea incadra piesele "Sandu Porcu","Pittbull Terrier"(cover version) sau "3color",din ale carei versuri mobilizatoare va invit sa va impartasiti:"Pe pamintul Romaniei ne sint anii fericiti/Ceausescu si copiii sint prin dragoste uniti".
Precum bine se stie,aparentele insala,asa ca baietii "cumintei" in camasi albe(si nu "dirty") au dezlantuit rafale de hardcore-punk asupra celor prezenti,dupa un inceput pariotic pe ritmurile "Marsillesei".
Momentul de climax a fost cel in care membrii trupei s-au napustit la propriu in mijlocul fanilor de ocazie,mutind cintarea in public.
Asa se face ca m-am trezit din senin cu basistul catarat linga mine pe treapta pe care ma urcasem ca sa dobindesc o perspectiva mai buna asupra scenei.
Entuziasmul publicului a crescut vertiginos si,daca nu ma insel,cred ca s-a lasat si cu un bis.Amuzanta mi s-a parut comunicarea scena-public,intr-un soi de frangleza ilara,unii dintre spectatori gasind un bun prilej de a-si etala reminescentele de limba franceza din scoala generala:"Vive la France!","cammarde professeur",Olympique Marseille si altele de genul asta.
Finalul apoteotic al serii le-a apartinut canadienilor de la Zeroscape.
Cu un stil ciudat,o combinatie de industrial metal si reagge,si un vocal de culoare de mare impact vizual(amintind pe undeva de Derrick Green de la Sepultura),baietii astia au pus realmente sala pe foc.Riffuri-le devastatoare au zgiltiit clubul,lumea a incins un pogo zdravan ,ce sa mai spun,seara a fost un succes absolut.
Faza haioasa a fost ca dupa ce s-au aratat extrem de amabili,pozind cu mare aplomb,omuletzii au dat atacul frontal la buzunarele noastre,convingindu-ne sa le cumparam E.P.-ul.
Chitaristul lor,posesor al unui splendid tatuaj cu un cap de copil,invatase rapid bancnotele romanesti si ne-a explicat ca are mici probleme in a o distinge pe cea de5 lei de cea de 10.Stia sa pronunte cinci lei foarte frumos in romaneste,parol!(Si noi care crezusem ca fraierii pret de o clipa ca ,apucat de un subit acces de simpatie pentru noi,individul intentioneaza sa ne faca CD-ul cadou:-))
Ca si data trecuta,nota 10 pentru excelenta sonorizare din Sundays (sunetistul cocalaro-metalist),dar si pentru pretul de-a dreptul modic al biletului de intrare(8 RON).Pret care le-a parut totusi multora prea "piperat",judecind dupa numarul redus de platitori.
Pentru ca nu prea vad in ce alta categorie ai putea incadra piesele "Sandu Porcu","Pittbull Terrier"(cover version) sau "3color",din ale carei versuri mobilizatoare va invit sa va impartasiti:"Pe pamintul Romaniei ne sint anii fericiti/Ceausescu si copiii sint prin dragoste uniti".In timpul recitalului Dirty Shirt atmosfera s-a mai animat,datorita poate si celor citiva rockeri care au venit sa ingroase rindurile publicului,destul de rarefiate pina atunci.
Francezii de la Babylon Pression au aparut pe scena arborind un look de "beatls"-i in toata regula,vocalul fiind la prima vedere un mic John Lennon.
Precum bine se stie,aparentele insala,asa ca baietii "cumintei" in camasi albe(si nu "dirty") au dezlantuit rafale de hardcore-punk asupra celor prezenti,dupa un inceput pariotic pe ritmurile "Marsillesei".Momentul de climax a fost cel in care membrii trupei s-au napustit la propriu in mijlocul fanilor de ocazie,mutind cintarea in public.Asa se face ca m-am trezit din senin cu basistul catarat linga mine pe treapta pe care ma urcasem ca sa dobindesc o perspectiva mai buna asupra scenei.Entuziasmul publicului a crescut vertiginos si,daca nu ma insel,cred ca s-a lasat si cu un bis.Amuzanta mi s-a parut comunicarea scena-public,intr-un soi de frangleza ilara,unii dintre spectatori gasind un bun prilej de a-si etala reminescentele de limba franceza din scoala generala:"Vive la France!","cammarde professeur",Olympique Marseille si altele de genul asta.Finalul apoteotic al serii le-a apartinut canadienilor de la Zeroscape. Cu un stil ciudat,o combinatie de industrial metal si reagge,si un vocal de culoare de mare impact vizual(amintind pe undeva de Derrick Green de la Sepultura),baietii astia au pus realmente sala pe foc.Riffuri-le devastatoare au zgiltiit clubul,lumea a incins un pogo zdravan ,ce sa mai spun,seara a fost un succes absolut. Faza haioasa a fost ca dupa ce s-au aratat extrem de amabili,pozind cu mare aplomb,omuletzii au dat atacul frontal la buzunarele noastre,convingindu-ne sa le cumparam E.P.-ul. Chitaristul lor,posesor al unui splendid tatuaj cu un cap de copil,invatase rapid bancnotele romanesti si ne-a explicat ca are mici probleme in a o distinge pe cea de5 lei de cea de 10.Stia sa pronunte cinci lei foarte frumos in romaneste,parol!(Si noi care crezusem ca fraierii pret de o clipa ca ,apucat de un subit acces de simpatie pentru noi,individul intentioneaza sa ne faca CD-ul cadou:-)) Ca si data trecuta,nota 10 pentru excelenta sonorizare din Sundays (sunetistul cocalaro-metalist),dar si pentru pretul de-a dreptul modic al biletului de intrare(8 RON).Pret care le-a parut totusi multora prea "piperat",judecind dupa numarul redus de platitori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu