2008 mi-a adus o multime de intimplari frumoase.Mai putin in a doua zi de Craciun,cind am primit o veste ingrozitor de trista:Cosmin Hurdubetiu(Pokemon),un vechi si drag prieten a plecat dincolo...Prin martie trecut scriam aici despre el,zguduindu-ma de ris pe masura ce tastam povestea "Pokemonul-intre mit si realitate".Nici prin gind nu mi-ar fi trecut ca in mai putin de un an voi scrie cu lacrimi in suflet citeva rinduri in amintirea lui.
Citiva Oameni care au trecut prematur in nefiinta continua sa fie vii in constiinta mea:Vali Sterian,Adrian Pintea sau Laura Stoica traiesc in continuare pentru mine si uneori ma intreb ce mai fac,de ce nu se mai aude nimic despre ei.La fel va fi mereu si cu Poke...Aflase de curind ca va fi tata.Nu stia inca daca de fata sau de baiat...Nu conta...Era mindru,fericit si implinit...In seara fatidica sarbatorise cu prietenii fericitul eveniment...Cu putin inainte de clipa cea neagra coborise de pe scena din Suburbia,unde sustinuse cel din urma concert alaturi de colegii din Recycle Bin...Ceea ce ma face sa cred ca a plecat cu sufletul impacat in Marea Calatorie.Acum stiu sigur ca in cer se cinta punk si ca Poke se agita pe scena in fata ingerilor care au invatat sa faca pogo...
De cite ori aflam ca are un concert la care nu puteam participa imi fagaduiam sa nu-l ratez pe urmatorul.Acum am invatat o lectie trista si cumplit de frustranta:cel de azi poate fi oricind si ultimul:(( Inca nu pot sa cred ca nu-l voi mai vedea niciodata,ca nu-l voi mai intilni la concertele ZOB sau in Vama de 1 Mai,
ca nu ma va mai face niciodata sa rid cu lacrimi...Acum sint numai lacrimi sincere de durere si neputinta in fata inefabilei nedreptati a vietii...Prietenii lui se consoleaza cu gindul ca s-a conformat devizei "live fast,die young".Mie mi se pare absurd si cumplit de nedrept...Ultima oara l-am vazut in Laptarie,la un concert cu ZOB,desigur.
Dar amintirea cea mai vie dateaza din septembrie trecut.In seara de 14 eram in pasaj la Universitate,concentrata sa scot bani din bancomat.Am fost cit pe ce sa-mi uit PIN-ul pe loc in clipa cind m-a speriat copilareste,gidilindu-ma din spate.Am refuzat din motive obiective invitatia la o bere si i-am promis ca fac tot posibilul sa vin sa-l vad cintind intr-un club la Sinaia.N-am facut-o si regretele nu mai au niciun rost...N-am putut ajunge la Sinaia nici pentru a-i spune un ultim ramas bun...Si de ce as fi facut-o?Pentru mine Cosmin traieste si astept sa-l revad de 1 Mai pe plaja din Vama,la Ovidiu...cu berea in mina si glumele la el.
ca nu ma va mai face niciodata sa rid cu lacrimi...Acum sint numai lacrimi sincere de durere si neputinta in fata inefabilei nedreptati a vietii...Prietenii lui se consoleaza cu gindul ca s-a conformat devizei "live fast,die young".Mie mi se pare absurd si cumplit de nedrept...Ultima oara l-am vazut in Laptarie,la un concert cu ZOB,desigur.Dar amintirea cea mai vie dateaza din septembrie trecut.In seara de 14 eram in pasaj la Universitate,concentrata sa scot bani din bancomat.Am fost cit pe ce sa-mi uit PIN-ul pe loc in clipa cind m-a speriat copilareste,gidilindu-ma din spate.Am refuzat din motive obiective invitatia la o bere si i-am promis ca fac tot posibilul sa vin sa-l vad cintind intr-un club la Sinaia.N-am facut-o si regretele nu mai au niciun rost...N-am putut ajunge la Sinaia nici pentru a-i spune un ultim ramas bun...Si de ce as fi facut-o?Pentru mine Cosmin traieste si astept sa-l revad de 1 Mai pe plaja din Vama,la Ovidiu...cu berea in mina si glumele la el.Farewell,my dear friend!
am un soc:(
RăspundețiȘtergerenu am stiut:(
CE FAZA...CHIAR CITEAM DE POKEMON SI RADEAM CU LACRIMI...CAND AM AFLAT CA A MURIT NU AM FACUT NICIO CLIPA LEGATURA CA AR FI CHIAR EL...BLONDA...RAMAS BUN :(
RăspundețiȘtergere