ALTAR - Vingt ans apres

Incep prin a declara ca sint mindra ca fac parte din "Generatia Altar".

Am crescut cu aceasta trupa draga inimii mele...

asta ca sa nu spun ca am imbatrinit odata cu ea:))

Daca e s-o iau gospodareste,cu inceptul,

prima amintire care ma leaga de baietii de la

Altar se pierde undeva prin anul de gratie 1990.

Tin minte ca era vorba de un concert Compact,la Casa de Cultura din

Suceava.Acolo m-am trezit cu un compliment sub forma unei crizanteme mov,din partea lui Teo

Peter,

care insotea formatia in turneu.

Cu aceasta ocazie am aflat ca are o trupa;

n-aveam pe-atunci de unde sa stiu ce va ajunge sa reprezinte pentru mine Altar.

Aveam sa-i vad pentru prima oara live la Arenele Romane,in deschiderea festivalului Rock'92.

In plina lumina a zilei,undeva pe la prinz,

pe scena s-a dezlantuit o adevarata tornada sonora,

un show cum nu mai avusesem ocazia sa vad pina atunci.

N-am sa-l uit niciodata pe Andy Ghost,invesmintat in kilt,

alergind de-a lungul si de-a latul scenei,

catarindu-se pe monitoare

si umplind amfiteatrul cu vocea lui electrizanta.

Cind au cintat"Anarchy in the UK",

in rindul primilor spectatori veniti la festival s-a pornit un iures de zile mari,

probabil primul pogo adevarat la care am participat vreodata:))

Ce-a urmat e ISTORIE.

Din acea zi si pina acum n-am incetat nicio clipa sa-i apreciez pe clujenii de la Altar,

care pentru mine au reprezentat intotdeauna un etalon al profesionalismului,seriozitatii si sinceritatii in relatia cu fanii.

Cu albumele Altar am trecut prin evolutia tehnologica,de la vinil la caseta audio si de la caseta la CD.

In 1993 am fost prezenta la concertul de lansare a LP-ului "The Last Warning",de la Teatrul Tandarica.

Aparitia pe piata a unui album de metal apartinind unei trupe romanesti,

sub egida unei case de discuri consacrate,

a reprezentat un eveniment epocal pentru showbiz-ul autohton al vremii.

De atunci dateaza primele mele autografe de la Andy et.co;

neavind la mine discul,am sacrificat fara regrete o bancnota de 500 de lei,

care reprezinta si astazi mindria colectiei mele de amintiri din tinerete.

Doi ani mai tirziu apare albumul "Respect" si nu pot sa va descriu ce bucurie a fost pe capul meu cind l-am cistigat la un concurs organizat de "Vox,Pop & Rock".Trofeul se infatisa sub forma unei casete fara nicio inscriptie pe ea si fara coperta,si am primit recomandarea sa folosesc pe post de cover un soi de talon decupat din paginile revistei:)))

Ulterior l-am achizitionat si in varianta oficiala,dar le pastrez cu drag pe amindoua.

In aprilie '98 aveam sa primesc albumul"Born Again" la conferinta de presa din Club A

si sa-l recenzez in "VP&R",de asta data in claitate de angajat al revistei.

A fost una dintre cronicile de disc pe care le-am scris cu cea mai mare placere,

incercind sa-mi pastrez obiectivitatea fata de otrupa care imi era atit de aproape de suflet.

N-a fost prea greu,tinind cont de faptul ca "Born Again",material de cotitura in evolutia trupei,si-a confirmat valoarea in timp si ramine si in ziua

de azi unul dintre preferatele mele.

Dupa o pauza cam marisoara,care i-a facut pe fanii Altar sa

astepte cu jind un nou material discografic,

a venit si anul 2006 cu o noua abordare muzicala din

partea trupei,concretizata prin albumul "Atitudine".

Piesele in limba romana au avut un

succes de public fulminant,

demonstrind ca altar-ii sint inzestrati cu acel fler al momentului care

a facut ca piesele lor sa fie intotdeauna adecvate vremurilor in care au fost compuse.

Imi curg lacrimi de ris pe obraji cind imi amintesc o peripetie de la concertul de lansare"Atitudine".M-am infiintat in Viking Club purtind un top si peste el o camasa pe care tocmai mi-o cumparasem si-mi placea la nebunie.

Cind am dat cu ochii de tricourile cu Altar m-am napustit sa-mi achizitionez si eu unul si evident ca am tinut mortis sa-l arborez pe loc.

Zis si facut!Am imbracat tricoul cel nou

si de bucurie nu mi-a mai stat gindul la camasa cu care venisem;fie-i tarina usoara,ca nici in ziua de azi n-am aflat pe unde-o fi ajuns.Oricum,am ramas in memoria prietenilor ca intruparea vie a personajului de la Timpuri Noi:

"Totul,totul s-a sfirsit;ne indreptam spre casa/Cu geaca rupta,blugii rupti si fara de camasa./Varu' Maftei,varu' Maftei,varu' Maftei ma lasa/si-mi spune ca la urmatorul sa vin FARA CAMASA":)))

Un alt moment de care-mi amintesc cu mare bucurie a fost cel de la Rockin Transilvania,

cind Altar a cistigat competitia pentru WOA.

Singurul meu regret este ca n-am reusit sa ajung sa-i vad la Wacken

si sa ma alatur compatriotilor care i-au sustinut din public

fluturind drapelul romanesc pe tarim german.

Dar cred ca mi-am rascumparat "greseala" in acesti 20 de ani in care am incercat sa le fiu alaturi la zeci si zeci de alte concerte si festivaluri.

La munte,

la mare,

la intrunirile bikerilor,in cluburi mici

sau pe scene uriase,

pe soare sau pe ploaie,i-am regasit intotdeauna plini de energie,

bucurosi sa cinte in fata publicului,

fie ca a fost alcatuit dintr-o mina de oameni sau din mii de spectatori.

De cind ii stiu,Altar isi considera cu modestie admiratorii drept prieteni

si ii trateaza in cosecinta.

In vremurile de glorie ale Costinestiului,Andy isi facea aparitia in rockoteca ,ramasa celebra pentru sicriele care serveau drept mese,ca "simplu muritor",

socializind cu rockerimea prezenta

la fel cum o face si-n ziua de azi.

Imi amintesc ce emotii am avut cind i-am oferit sa bea din vinisorul meu la pet

si cit de incintata am fost cind a acceptat,cu zimbetul ala al lui,mare cit toata fata:)))

Ma leaga multe amintiri frumoase de echipa-fanion a metalului romanesc

si probabil ca nu m-as mai opri din scris pina miine;

dar as risca sa pierd lansarea celui mai nou produs marca Altar si asta nu mi-as ierta-o niciodata:))

Nu-mi vine sa cred ca au trecut 20 de ani,

astept cu nerabdare sa ma bucur de "Mantra"

si le doresc baietilor sa ne vedem sanatosi si voiosi si la aniversarea de peste inca 20 de ani.

See you in Fabrica!

LONG LIVE ALTAR!!!