Celelalte Cuvinte - Calatorie in timp

Tocmai m-am intors de la concertul aniversar Celelalte Cuvinte - 30 de ani

si am zis sa ma sez imediat in fata tastaturii pina nu apuca impresiile calde sa se risipeasca precum un stol de fluturi nebuni.

Dupa concertul din seara asta am emotii,am zimbete,am dureri

de picioare,am hainele ude,am obrajii imbujorati si pletele vilvoi.

Doar cuvintele nu le am la mine...le-am lasat la Sala Palatului,unde le-am

strigat,le-am soptit,le-am cintat ...Mi-am lasat acolo o bucatica din suflet si mi-am regasit in schimb adolescenta.Cu "Iarba prin par" si "Zmeie",cu "Scrisori iubite" si "Fintina suspinelor"...

Mi-am regasit "Comoara" anilor tineri,care nu plecasera de fapt nicaieri,ci doar stateau pititi pe undeva prin amintire,asteptindu-i pe Calin Pop si compania sa le picure sunete dulci la radacina si sa-i faca din nou sa-nfloreasca.

A fost frumos...a fost sublim...a fost magnific:)La ora asta mi se invirt prin creier toate superlativele posibile si ma tem ca nu sint in stare sa scriu ceva coerent;

dupa cum spuneam,e cam greu sa-ti gasesti Cuvintele in astfel de imprejurari...probabil tocmai de aceea cineva inspirat s-a gindit sa inventeze pentru asemenea momente Celelalte Cuvinte:)

Seara magica a inceput cu vocea inegalabilului Motu Pittis,

rasunind in intunericul salii cu aceeasi intensitate olimpiana

si pentru o clipa,inchizind ochii,am avut senzatia ca e acolo,viu si vibrant,

asa cum am avut privilegiul de a-l vedea de atitea ori.

In prima parte a spectacolului am asistat la o demonstratie de virtuozitate instrumentala,

acea virtuozitate care i-a consacrat pe acesti mari artisti,

alaturi de sensibilitatea si profunzimea versurilor,de originalitatea compozitiilor si de timbrul vocal atit de special al lui Calin Pop.

Ma minunam impreuna cu amicul Catalin cum de au reusit sa duca la bun sfirsit o asemenea prima parte a showului,cu piese lungi,dificile si interpretate in forta.

Dupa momentul "Oglinda",istoria Cuvintelor a inceput sa se desfasoare in modul reverse,de la ultimul album catre "O sa am",prima ( si poate cea mai suava) piesa a trupei.

Pina la pauza lumea a stat cuminte pe scaune,a privit,a ascultat,a aplaudat,unii s-au mai fitiit prin foaier la o berica sau la o tigara.

In timpul soloului de baterie al lui Leontin Iovan,pe intervalul dintre sectoare cea mai tinara generatie de fani CC a dezlantuit un soi de pogo turbat,sub atenta supraveghere a mamicilor vigilente de pe scaune.:)

Exceptindu-l pe cel mai pitic,care se tira de-a busilea pe ritmul indracit al tobelor,aveam sa-i regasesc pe micii fani desfasurindu-se in fata scenei,

mai catre final.

Dupa o scurta pauza in care standul prietenului Titus a fost asaltat din toate partile de catre cohortele de amatori de suveniruri cu CC,cintarea s-a reluat cu si mai

mult aplomb.

Cu cit inaintam pe firul timpului catre mai vechile albume ale trupei,cu atit atmosfera din sala devenea mai efervescenta.

Mai intii s-a dat din cap stind pe scaun, apoi cite unii mai nestapiniti au inceput sa se ridice in picioare,pe ici pe colo,

pentru ca la piesele din "perioada vinil" intreaga sala sa dea inclocot.

Eu una n-am mai putut sta locului de la piesa "Lupii",asa ca am intins-o direct in primul rind.

Si parca din momentul acela a inceput concertul pentru mine cu adevarat;

de,am si eu o virsta si e normal sa-mi placa mai mult melodiile cu care am crescut...

Desi nu cred ca e vorba doar de nostalgie;au piesele alea de pe albumele de inceput un"je ne sais quois" care parca-ti toarna miere-n suflet si-n auz.M-am bucurat sa-i revad pe baieti aproape neschimbati;

poate cu citeva riduri in plus,dar cu aceeasi energie tinereasca si cu aceeasi placere de a cinta pentru fanii lor de toate virstele.M-a incintat sa-l vad pe Ovidiu Rosu,

dintotdeauna membru al trupei cu drepturi depline,dar mereu aflat departe de "luminile rampei",aparind alaturi de colegii sai pe scena,in calitate de violonist.

Si in mod deosebit m-a impresionat lacrima strivita in coltul ochiului de catre Calin,la sfirsitul superbei "Ramii".

In seara asta el a lacrimat pe scena,eu am zimbit din public.

L-am privit de la mai putin de un metru si m-am regasit in acea stare euforica de la 16 ani,din seara in care am mers impreuna in acelasi taxi pret de citeva minute:))

As fi vrut sa scriu aici doar despre lucrurile care mi-au placut,dar a trebuit sa-si bage necuratul coada (sub forma unor "domni" cit dulapul si cu teasta rasa - angajati ai firmei de paza) ca sa-mi stirbeasca putin dispozitia feerica in care ma aflam.

Am regretat sincer ca paza nu a fost asigurata de echipa de la BlackHawk Security,ai carei membrii inteleg ce inseamna un concert rock si stiu cum sa se poarte cu participantii la acest gen de manifestari.In rest nu mai am nimic de obiectat;poate ca Polivalenta ar fi fost un spatiu mai propice pentru ca oamenii sa-si manifeste entuziasmul generat de concert,dar una peste alta a fost bine si asa:)Si ca sa inchei intr-o nota pozitiva,mai am de amintit frumosul moment in care intreaga sala le-a cintat sarbatoritilor de pe scena "Multi ani traiasca!",

cit si cadoul de final al trupei pentru fani,acea "Iarna" care rasuna din boxe in timp ce lumea se indrepta catre iesire.

"Sarbatori fericite!" le doresc si eu si tin sa le multumesc nu doar pentru o seara de neuitat,ci si pentru toti anii in care mi-au facut viata mai frumoasa cu muzica lor.

Pentru mine,in 2011 Craciunul a venit pe data de 8 decembrie - ziua cind am plecat spre Sala Palatului o femeie de 36 de ani si m-am intors o adolescenta de 16:)

P.S.Astept cu nerabdare aparitia DVD-ului,pentru a putea retrai iar si iar atmosfera inubliabila a acestui regal artistic.