Daca la concertul cu ZOB de joia trecuta m-am prezentat cu doua zile mai tirziu:))[numai cine ma cunoaste crede],saptamina asta m-am concentrat si am reusit sa ajung in Suburbia la timp pentru intilnirea cu trupa ab4.
Exista o vreme cind bateam Bucurestiul in lung si-n lat,nimerind prin tot soiul de cluburi ciudate,doar pentru placerea de a nu rata nicio aparitie live a acestor baieti.
In ultimii ani trupetii s-au mutat in Italia,componenta a suferit modificari si eu le-am dus teribil dorul.
Drept consolare am tocit caseta cu primul lor album si cd-ul cu al doilea de atita ascultare.Pe 11 august 2006 ab4 a deschis concertul Placebo de la Bucuresti.
Desi m-am deplasat din timp catre Arenele Romane,m-am anturat cu Kirk la un pahar de vorba pe la terasele din jur si am reusit "performanta" de a intra in timp ce ab4 cintau ultimele piese.
Am sperat atunci intr-o revenire in forta a trupei,dar au mai trecut aproape trei ani in care nu am mai auzit nimic despre ei.
Aflind de curind despre intoarcerea "fiilor risipitori" mi-am propus sa nu ratez pentru nimic in lume cintarea lor din Suburbia.
Cind am intrat in club am avut pentru o clipa senzatia ca am gresit adresa.
Localul a fost redecorat si pare mai spatios,scena a suferit modificari in bine,barul si pupitrul dj-ului si-au schimbat amplasamentul.
Cu numai 30 de minute de intirziere fata de ora anuntata pe afis,in fata a circa 25-30 de persoane si-a inceput evolutia White Ashes.
Formatia omonima piesei lui Peter Gabriel nu mi-a stirnit niciun feeling.
Tot ce am retinut a fost un cover "All right now" si am avut impresia ca unul dintre componenti e Bogdan Negroiu,
solistul de la El Negro,dar s-ar putea sa ma insel.
Publicul,mic dar entuziast:),s-a urnit de pe la mese si s-a grupat frumos in fata scenei.
Majoritatea acestui public se compunea din pustani cu vestimentatie fistichie;pe vremea tineretii mele i s-ar fi spus "moda punk" sau "toale grunge";acum presupun ca se numeste "emo style":))
Al doilea act al serii m-a lasat cu gura cascata,la propriu.Runa,din Japonia,e un grup alcatuit din niste creaturi travestite,care frizeaza ridicolul din toate punctele de vedere.Basistul cu palarie de cowboy si barba are tite si jartiere,
vocalista e un barbat cu coc,diadema si rochie lunga de dantela(sau poate o femeie ingrozitor de urita),
singura pe care as suspecta-o ca e totuna cu ceea ce pare fiind duduia de la chitara.
Ma rog,poate sint eu ignoranta si toata faza are vreo legatura cu teatrul Kabuki,sau mai stiu eu cu ce altceva care-mi depaseste puterea de intelegere:))
Cit despre ceea ce cinta Runa (nu stiu daca "a cinta" e cuvintul potrivit),mi-e imposibil sa ma gindesc la altceva decit la o cumplita cacofonie muzicala.
In mod absolut bizar(pentru mine),
ciudanezii au repurtat un succes fulminant,copchilaraia prezenta inghesuindu-se minute in sir dupa aceea la autografe si poze cu japonezii/japonezele?
Printre fani si o conationala,nu stiu daca de pe plaiuri mioritice sau chiar din Tara Soarelui-Rasare:)
N-am inteles de ce "diva" se retragea in timpul show-ului intr-un colt al clubului,cu fata la perete
[poate ca era timida,saraca:))] si nici in ce limba racnea in microfon.
Singurul moment cind am distins ceva in engleza a fost la "YMCA",
cind basista cu barba lipita prost a atins un fel de delir gestual,cu accente samanice:))
In fine,circul de pe scena s-a incheiat intr-un tirziu si ab4 au trecut la aparat.
Ca un facut,exact la ei a inceput o serie de probleme cu sunetul.
In primele minute vocea si chitara lui Doru au fost ca si inexistente,microfonul curenta si a trebuit sa-l schimbe cu al unuia dintre colegi,
ma rog,numai belele!
Odata depasit momentul,baietii s-au lansat intr-un recital de zile mari.Au cintat piesele vechi,in romana,
alternate cu cele in engleza,de pe al doilea album,dar si cu unele noi,pe care le mai ascultasem doar pe pagina lor de MySpace.
Incintarea mea absoluta a fost evident la auzul "stravechilor" "Despre o tipa","Hol","Cum ar fi" sau "Gepila"(una dintre preferatele mele).
Iar la "Sa" am dat din cap si am sarit realmente,in pofida virstei mele inaintate care "nu mai cadreaza" cu astfel de manifestari:))
OOOOOPS:))
Desi m-am deplasat din timp catre Arenele Romane,m-am anturat cu Kirk la un pahar de vorba pe la terasele din jur si am reusit "performanta" de a intra in timp ce ab4 cintau ultimele piese.Am sperat atunci intr-o revenire in forta a trupei,dar au mai trecut aproape trei ani in care nu am mai auzit nimic despre ei.Aflind de curind despre intoarcerea "fiilor risipitori" mi-am propus sa nu ratez pentru nimic in lume cintarea lor din Suburbia.Cind am intrat in club am avut pentru o clipa senzatia ca am gresit adresa.Localul a fost redecorat si pare mai spatios,scena a suferit modificari in bine,barul si pupitrul dj-ului si-au schimbat amplasamentul.Cu numai 30 de minute de intirziere fata de ora anuntata pe afis,in fata a circa 25-30 de persoane si-a inceput evolutia White Ashes.Formatia omonima piesei lui Peter Gabriel nu mi-a stirnit niciun feeling.Tot ce am retinut a fost un cover "All right now" si am avut impresia ca unul dintre componenti e Bogdan Negroiu,solistul de la El Negro,dar s-ar putea sa ma insel.Publicul,mic dar entuziast:),s-a urnit de pe la mese si s-a grupat frumos in fata scenei.Majoritatea acestui public se compunea din pustani cu vestimentatie fistichie;pe vremea tineretii mele i s-ar fi spus "moda punk" sau "toale grunge";acum presupun ca se numeste "emo style":))Al doilea act al serii m-a lasat cu gura cascata,la propriu.Runa,din Japonia,e un grup alcatuit din niste creaturi travestite,care frizeaza ridicolul din toate punctele de vedere.Basistul cu palarie de cowboy si barba are tite si jartiere,vocalista e un barbat cu coc,diadema si rochie lunga de dantela(sau poate o femeie ingrozitor de urita),singura pe care as suspecta-o ca e totuna cu ceea ce pare fiind duduia de la chitara.Ma rog,poate sint eu ignoranta si toata faza are vreo legatura cu teatrul Kabuki,sau mai stiu eu cu ce altceva care-mi depaseste puterea de intelegere:))Cit despre ceea ce cinta Runa (nu stiu daca "a cinta" e cuvintul potrivit),mi-e imposibil sa ma gindesc la altceva decit la o cumplita cacofonie muzicala.In mod absolut bizar(pentru mine),ciudanezii au repurtat un succes fulminant,copchilaraia prezenta inghesuindu-se minute in sir dupa aceea la autografe si poze cu japonezii/japonezele?Printre fani si o conationala,nu stiu daca de pe plaiuri mioritice sau chiar din Tara Soarelui-Rasare:)N-am inteles de ce "diva" se retragea in timpul show-ului intr-un colt al clubului,cu fata la perete[poate ca era timida,saraca:))] si nici in ce limba racnea in microfon.Singurul moment cind am distins ceva in engleza a fost la "YMCA",cind basista cu barba lipita prost a atins un fel de delir gestual,cu accente samanice:))In fine,circul de pe scena s-a incheiat intr-un tirziu si ab4 au trecut la aparat.Ca un facut,exact la ei a inceput o serie de probleme cu sunetul.In primele minute vocea si chitara lui Doru au fost ca si inexistente,microfonul curenta si a trebuit sa-l schimbe cu al unuia dintre colegi,ma rog,numai belele!Odata depasit momentul,baietii s-au lansat intr-un recital de zile mari.Au cintat piesele vechi,in romana,alternate cu cele in engleza,de pe al doilea album,dar si cu unele noi,pe care le mai ascultasem doar pe pagina lor de MySpace.Incintarea mea absoluta a fost evident la auzul "stravechilor" "Despre o tipa","Hol","Cum ar fi" sau "Gepila"(una dintre preferatele mele).Iar la "Sa" am dat din cap si am sarit realmente,in pofida virstei mele inaintate care "nu mai cadreaza" cu astfel de manifestari:))OOOOOPS:))Parca mi-a secat inspiratia cind vine vorba sa descriu recitalul celor de la ab4.
A fost atit de misto,m-am simtit atit de bine si m-am bucurat atit de mult sa-i revad live dupa o atit de indelungata absenta incit nu stiu ce as mai putea adauga...
Spectatorii care se inmultisera considerabil intre timp nu i-au lasat sa plece inainte de a reveni de doua ori pe scena,semn ca si altii le-au dus dorul in ultimii ani.
Am parsit clubul in acorduri de Placebo - final perfect al unei seri perfecte.
A fost atit de misto,m-am simtit atit de bine si m-am bucurat atit de mult sa-i revad live dupa o atit de indelungata absenta incit nu stiu ce as mai putea adauga...Spectatorii care se inmultisera considerabil intre timp nu i-au lasat sa plece inainte de a reveni de doua ori pe scena,semn ca si altii le-au dus dorul in ultimii ani.Am parsit clubul in acorduri de Placebo - final perfect al unei seri perfecte.P.S.Am avut surpriza extrem de placuta de a o reintilni pe Oana Bujgoi,actualmente Giurgiu,fosta colega de facultate pe care n-o mai vazusem de si mai multi ani decit pe ab4:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu