DARK VALENTINE'S NIGHT

Anul acesta m-a dovedit greata de inimioare,de cadouri kitch-oase si de obsesiva culoare rosie care scalda inevitabil mijlocul fiecarui februarie.Asa ca am avut de ales intre Valentine's Die Live-ul cu ZOB din Laptarie si First Romanian Darkfest-ul din Fabrica.Taff choice!Imi era tare dor de ZOB,ca nu i-am mai vazut/auzit de-un veac,in Laptarie ma simt mereu ca acasa si la concertele lor ma intilnesc intotdeauna cu o multime de amici haiosi.Cu teama in suflet ca voi regreta alegerea facuta,am achizitionat plina de curaj biletul pentru "Fest"-ul electro-darkwave-industrial-goth.In Fabrica am calcat o singura data,acum vreo doi ani si n-am pastrat cine stie ce amintiri placute de acolo.In fine,de data asta clubul a avut mult de cistigat in ochii mei in urma recentelor si nefericitelor experiente legate de Becker Brau.Desi sala de concert propriu-zisa arata,vorba unei prietene,"ca la caminul cultural",mi-am gasit locul,la propriu si la figurat,in atmosfera Fabricii.Atmosfera mai degraba de Halloween decit de Valentine's Day...De la bun inceput eram convinsa ca va fi plin de "ciudati" si "pictati" la un astfel de show,dar inventivitatea fanilor genului mi-a intrecut cu mult asteptarile.Am vazut negru in fata ochilor:) Haine lungi de piele,ruj de buze si lac de unghii,coafuri extravagante,bocanci,accesorii,dermatograf si fard de pleoape - toate negre,de parca in Fabrica ar fi navalit in corpore hoardele reunite ale lui Saruman si Sauron :)Vestimentatia cea mai originala mi s-a parut cea a unui individ in camasa alba cu mineci bufante si corset de dama pe deasupra,iar cea mai amuzanta cea a unui spectator pe al carui tricou negru scria cu litere imense "I HATE GOTH".Tarasenia a inceput cu intirziere (evident) si ceea ce se petrecea pe scena nu fagaduia nimic bun pentru mai tirziu.O trupa autohtona,tare chinuita,cu o vocalista intr-atit de zapacita de emotie incit a uitat sa precizeze numele formatiei,care nu figura nici macar pe afisul manifestarii.In fine,m-am documentat la Titus ,prezent ca deobicei la intrare cu standul de merchandise.(La care, de asta data, comercializa fustite pentru gotherite:))Copii de pe scena se numeau Negru Latent,o adevarata mostra de "originalitate",comparativ cu denumirile "searbede" ale celor de la Das Ich,In Strict Confidence si Diary of Dreams:)Ca sa inchei subiectul,eu i-as fi vazut in deschiderea unui astfel de eveniment pe cei de la Mekanik Sef,dar,din pacate,cred ca nu mai activeaza deloc."Carnavalul" a demarat odata cu aparitia dementialilor Das Ich.Inutil sa mai descriu in cuvinte cum arata.Se observa foarte usor in fotografii.Mai dificil e sa povestesc cum suna.As putea cita din flyer-ul de prezentare a concertului: "In fluentele cele mai puternice in versurile Das Ich sint poezia lui Georg Trakl si Baudelaire.Acestea se impletesc cu o teologie aparte,un fel de potpourri de credinte pozitiviste si progresive si cu o credinta infailibila in bunatatea oamenilor,dar si in coruptia lumii in care traim si repetabilitatea marilor accidente care au transformat ideea de paradis intr-o viziune de iad"Dar nici asta nu cred ca v-ar lamuri prea mult.Pentru cei interesati, piesele de baza sint de ascultat pe www.myspace.com/dasich.In orice caz,show-ul si imagistica trupei sint atit de pregnante incit ajung sa surclaseze muzica in sine.In concert,piesele,de altfel foarte dinamice,trec in planul secund,devenind un fel de coloana sonora a filmului fascinant,plin de culoare si grotesc derulat pe scena de cei trei artisti.Dupa incheierea recitalului destul de consinstent si ca durata al nemtilor si-au facut intrarea In Strict Confidence.O trupa despre care,cu rusine marturisesc,nu stiam pina acum citeva saptamini nici macar ca exista.Absolut intimplator am aflat despre trupa si participarea ei la concertul din Fabrica in urma primirii unui friend request pe MySpace.Daca Das Ich m-au cucerit mai mult pe partea vizuala,ISC a fost caimacul de pe cafea sau cireasa de pe tort,ca tot vorbim de Valentine's Day:)Zice-se ca proiectul astfel numit ,care a inclus de-a lungul celor peste 12 ani de activitate 11 oameni "din umbra" si 18 colaboratori,a plecat de la electro pur si a sfirsit prin a face industrial gothic,apreciat de critici ca "un amestec dansabil de duritate industriala si percolari secventiale superbe".Subscriu: a fost industrial,a fost si gothic si,mai ales,a fost SUPERB!Mai exact,in fata publicului s-au infatisat o chitarista foarte sexy si cu un aer zimbitor-absent,doi baieti -keyboards si tobe,o vocalista cu infatisare copilaroasa si eterica si un frontman halucinant: melon pe cap,bustul gol minjit cu vopsea fumurie,ochi accentuati cu creion negru,fusta lunga cu bretele si o voce impresionanta.Daca ar fi sa ma intrebati pe mine,sound-ul lor e un fel de combinatie de Rammstein cu Lacrimosa si un strop de Type O Negative.A fost recitalul care m-a incintat din toate punctele de vedere si,dupa cum le-am si spus la finalul concertului,pentru mine ei au reprezentat headline-rii serii.O muzica intunecata,pe-alocuri foarte sensibila,alte ori agresiva,plina de energie si in acelasi timp depresiva,intr-o simbioza perfecta cu look-ul trupei si proiectiile video din fundal.Au cintat mult si extraordinar de bine,dar nu atit de mult pe cit mi-as fi dorit...Ca urmare,la Diary of Dreams m-am retras in incaperea alaturata pentru a "digera" extazul acustic si vizual pe care mi l-a indus ISC.Adrian Hates,"sufletul" si "creierul" acestui proiect,n-a mai reusit sa ma ridice de pe scaun cu toata infatisarea sa de erou intunecat si romantic.Desi n-am mai intrat in inghesuiala din primele rinduri decit pentru a imortaliza creasta chitaristului,am gustat in pace darkwave-ul lor profund si melancolic.Cred ca si restul publicului,deoarece a bisat cu entuziasm si artistii s-au intors pe scena pentru inca o portie de vise,muzica si poezie.Piesele DoD au fost un epilog linistitor perfect pentru show-ul In Strict Confidence,la fel cum Das Ich au fost preludiul pestrit si incitant pentru aceiasi.Dupa concert am mai adastat in jurul unui pahar de bere,cu Mary,Stefan si Elena si am comentat incintati cele petrecute pe scena.Pe la 4 dimineata am chemat un taxi,cu senzatia ca in ultimele opt ore am plutit in atmosfera fascinant-apasatoare din "The Crow".